Trăim în era vitezei: preferăm să mâncăm în grabă la restaurante fast-food în loc să gătim, apăsăm pedala nervoși și ne supărăm dacă prindem un stop, muncim într-un ritm infernal și ajungem acasă din ce în ce mai obosiți.
Căci dacă ne redescoperim țestoasa interioară, s‑ar putea să ajungem în timp util la destinație, dar și să ne bucurăm de călătorie..
Mesajul său nu trebuie înțeles ca un apel la trândăveală, ci ca un îndemn de a păstra echilibrul dintre încet și repede.
Niciunul dintre domeniile vieții atinse de demonul accelerării nu rămâne necercetat și, pentru fiecare dintre ele, autorul are soluții simple și de bun-simț. Îi demontează cele mai intime mecanisme, pentru că le cunoaște foarte bine: el însuși s‑a numărat printre adepții fanatici ai vitezei. Și, mai grav decât atât, avem impresia că viteza cu care ne deplasăm în viață, fără să ne bucurăm de ea și fără să înțelegem aproape nimic de-a lungul ei, este ceva normal.
Carl Honoré sfidează această mentalitate.
Am uitat ce înseamnă să ne petrecem timpul cu propriii copii, să citim în liniște o carte sau să ne plimbăm.
Viteza a devenit un drog.
Trăim în era vitezei: preferăm să mâncăm în grabă la restaurante fast-food în loc să gătim, apăsăm pedala nervoși și ne supărăm dacă prindem un stop, muncim într-un ritm infernal și ajungem acasă din ce în ce mai obosiți
