Elogiul frontierelor este o carte despre libertate şi duşmanii ei; şi anume despre duşmanii libertăţii care se pretind singurii promotori ai libertăţii; concret, e o carte despre democraţie şi totalitarism în lumea de azi.
PATAPIEVICI . — H.-R.
E o carte din care nu ştii ce să nu citezi, atât de citabil e totul, şi în care notabilul şi remarcabilul funcţionează ca frumuseţe.
Nu de puţine ori descoperi că lucrurile pe care le-ai gândit şi tu el le-a articulat mai profund şi le-a formulat mai bine.
Proza lui e remarcabilă, argumentarea – stringentă, vocaţia de moralist – contagioasă.
Deşi teoretică şi riguroasă, cartea lui Andrei Vieru nu e nici aridă, nici pedantă.
Marea originalitate a lui Andrei Vieru constă în a fi descoperit cât de importantă e logica modală pentru clarificarea noţiunilor teoriei politice clasice.
Ca să înţelegem corect liberul arbitru şi libertatea politică, precum şi modul în care acestea sunt negate în totalitarism, logicile modale şi interpretările lor topologice sunt cruciale.
Teza lui Andrei Vieru este simplă şi strălucită: natura libertăţii constă în aceea că e frontieră, iar instrumentele de discernământ care ne permit să distingem între libertate şi duşmanii ei sunt furnizate de logica modală (despre care autorul crede că e motorul lumii).
Elogiul frontierelor este o carte despre libertate şi duşmanii ei; şi anume despre duşmanii libertăţii care se pretind singurii promotori ai libertăţii; concret, e o carte despre democraţie şi totalitarism în lumea de azi
