Eminescu nu i-a combatut pe evrei, cum se spune cu o vinovatie de neiertat, pentru ca, chipurile, ar fi fost antisemit, ci pentru ca evreii - al caror geniu in afaceri il recunoaste -, ca niste oameni abia asezati pe pamantul romanesc, daca ar fi dobandit drepturi egale ca oricare cetatean roman, ar fi ajuns stapanii Romaniei.
Orice acuze aduse poetului national de antisemitism, atunci ca si astazi, sunt nule si neavenite, ele dovedind reacredinta si obraznicie din partea unor indivizi lipsiti de cel mai elementar simt al adevarului istoric..
Asadar, daca Mihai Eminescu i-a combatut pe evrei, i-a criticat cu asprime, a facut-o din postura de aparator al intereselor majore ale poporului roman, punctele sale de vedere neavand nimic de a face cu xenofobia, rasismul sau antisemitismul.
Or, acest lucru i se parea poetului national o mare primejdie: nu i se parea drept ca niste oameni veniti de cateva decenii in Romania sa puna mana pe soarta tarii.
Eminescu nu i-a combatut pe evrei, cum se spune cu o vinovatie de neiertat, pentru ca, chipurile, ar fi fost antisemit, ci pentru ca evreii - al caror geniu in afaceri il recunoaste -, ca niste oameni abia asezati pe pamantul romanesc, daca ar fi dobandit drepturi egale ca oricare cetatean roman, ar fi ajuns stapanii Romaniei
