O carte despre raporturile lui Eminescu, Poetul national, cu orasul pe care l-a numit atat de frumos „Mica Roma” este fireste necesara, chiar daca se inscrie in sfera minimalizata de unii exegeti, a contributiilor de istorie literara locala.
Iata de ce – o carte despre Eminescu si Blajul!.
Si acum suntem convinsi de utilitatea unei asemenea carti de istorie literara, dar o amanam pentru vremuri in care tiparirea unei carti nu va insemna un veritabil eroism intelectual.
O carte despre Eminescu este un vis tainic al oricarui istoric literar, pentru ca despre Eminescu orice lucru, cat de marunt, in atingere cu biografia si opera sa capata importanta si semnificatie, el fiind steaua fixa a literaturii romane.
Cartea ar fi insumat cateva sute de pagini.
De atunci, in studiile de istorie literara, popasul eminescian la Blaj in primavara anului 1866 a capatat dimensiunile unui semnificativ capitol din biografia poetului, depasindu-se stadiul anecdotic al felului in care si-a petrecut Eminescu cele trei-patru luni in orasul de la increngatura Tarnavelor.
La inceput, ne-am gandit la un fel de camilpetrescian „dosar” de istorie literara, adunand aproape tot ce s-a scris notabil in legatura cu acest moment de biografie eminesciana.
Amintiri ale contemporanilor, Sibiu, 1914, au trecut mai bine de o suta de ani.
De la aparitia cartii lui Elie Daianu, Eminescu in Blaj.
O carte despre raporturile lui Eminescu, Poetul national, cu orasul pe care l-a numit atat de frumos „Mica Roma” este fireste necesara, chiar daca se inscrie in sfera minimalizata de unii exegeti, a contributiilor de istorie literara locala
