„...in 2015, exista inca destui studenti romani saracuti, care sunt obligati sa-si rotunjeasca meschinele venituri bursiere prin stagii la McDonald’s si tot soiul de shitty part-time jobs, asa cum exista (deja) fii de bogatasi care pleaca la studii pe bani, cu bani, pentru a face bani sau macar pentru a toca, la revenire (si dupa ce babacii se duc) averile – in general ilicite – pe care le-au mostenit.
In Occident, studentii romani devin un pic mai nationalisti (le trece rapid, la intoarcere) si au mici ispite stangiste, pentru a nu se deprima la vederea zilnica a unor bogatii pe cat de palpabile, pe atat de inaccesibile lor.“ - Teodor Baconschi .
Si tocmai de aceea scrisorile sale catre „cei de acasa” palpita de autenticitate simpatica, domesticita prin auto-ironie si juvenil optimism recuperator.
Codrut Constantinescu apartine acestei din urma categorii.
Dar cel mai savuros, intelept si convingator martor al „integarii” noastre culturale tot studentul mai modest ramane: acela care a mancat de la Lidl, s-a umplut cu conserve de ton, a reincalzit la resou paste, a halit tone de cartofi prajiti de la cantinele universitare si a facut autostopul.
Nu vreau sa spun ca n-or fi si printre acesti privilegiati copii buni, seriosi, destepti, educati intr-o etica a efortului meritoriu. „...in 2015, exista inca destui studenti romani saracuti, care sunt obligati sa-si rotunjeasca meschinele venituri bursiere prin stagii la McDonald’s si tot soiul de shitty part-time jobs, asa cum exista (deja) fii de bogatasi care pleaca la studii pe bani, cu bani, pentru a face bani sau macar pentru a toca, la revenire (si dupa ce babacii se duc) averile – in general ilicite – pe care le-au mostenit
