Esențialismul este despre cum să faceți ce trebuie, nu despre cum să faceți mai multe.
Singura modalitate de a ieși din acest ciclu. În cele din urmă, succesul nostru devine un catalizator pentru propriul eșec.
Acum, în loc să fim folosiți la cel mai înalt nivel al nostru de contribuție, facem doar câte un milimetru de progres într-un milion de direcții.
Claritatea ni se încețoșează, și curând ne trezim că suntem suprasolicitați.
Asta pare să fie de bine, dar amintește-ți, aceste opțiuni ne distrag în mod neintenționat, ne tentează, ne ademenesc deoparte.
Dar, odată cu succesul, avem noi opțiuni și oportunități.
Avem claritatea scopului, ceea ce ne duce la succes.
Cu timpul, acea esență interioară se extinde către exterior, până când eclipsează acea parte din noi care mai este împotmolită în neesențial.
E ușor să fii prins în „paradoxul succesului”.
Fiecare alegere pe care o facem pentru a urmări esențialul și a elimina neesențialul se clădește pe ea însăși, făcând acea alegere din ce în ce mai obișnuită, până când devine, practic, a doua natură. Într-adevăr, beneficiile devin cumulative. Întrebarea e: „Care e trăsătura ta importantă și care cea puțin importantă?” Cei mai mulți avem în noi un pic de esențialist și un pic de neesențialist, dar întrebarea e: Ce ești în străfundul tău?Oamenii care au Esențialismul în străfundul lor obțin mult mai mult din investițiile lor decât cei care îl asimilează doar la nivel de suprafață.
Indiferent de slujba, domeniul sau industria în care suntem, putem cu toții alege să facem la fel.
Există o mare diferență între a fi un neesențialist care se întâmplă să aplice practici esențialiste și a fi un esențialist care alunecă doar ocazional înapoi în niște practici neesențialiste.
Ei au ales în mod deliberat să îmbrățișeze complet calea esențialistului.
Dar ei împărtășesc o trăsătură: ei nu susțin doar declarativ ideea de „mai puțin, dar mai bine”.
Acești oameni își aduc cea mai mare contribuție de care sunt capabili în multe feluri diferite.
Printre aceștia se numără lideri religioși, jurnaliști, politicieni, doctori, investitori, sportivi, scriitori, artiști.
Devine esența a ceea ce suntem. Într-adevăr, putem să găsim esențialiști printre cei mai de succes oameni din toate tipurile de activități umane.
Devine o abordare atotcuprinzătoare a existenței și a conducerii.
Devine un stil de viață. În ultimul caz, este o cale diferită – o cale mai simplă – de a face totul. În primul caz, Esențialismul este doar încă ceva ce să adaugi la viața ta deja supraocupată.
Al doilea este să te gândești la asta ca la ceva ce ești.
Primul este să te gândești la asta ca la ceva ce faci ocazional.
Disciplina de a urmări mai puținExistă două moduri în care să te gândești la Esențialism.
Este drumul pe care vă bucurați de călătorie, nu doar de destinație.
Citiți mai multe informații despre Esențialismul.
Este drumul către noi niveluri de succes și semnificație. În loc să facă alegeri în mod reactiv, esențialistul distinge în mod deliberat puținele aspecte vitale de numeroasele aspecte triviale, elimină aspectele neesențiale și îndepărtează obstacolele, astfel încât lucrurile esențiale să poată să se desfășoare limpede, fluent.
Așadar, Calea esențialistului este drumul către deținerea controlului privind propriile alegeri.
Următoarele trei transformă mentalitatea într-un proces sistematic orientat către a urmări disciplinat mai puțin, unul pe care puteți să-l folosiți în orice situație sau întreprindere pe care o întâlniți.
Calea esențialistului înseamnă a trăi conform unui proiect, nu în mod automat.
Este despre a vă investi timpul și energia cât mai înțelept posibil, pentru a opera la cel mai înalt nivel de contribuție personală, făcând doar ceea ce este esențial.
Prima parte a cărții schițează mentalitatea de bază a unui esențialist.
Esențialismul este despre cum să faceți ce trebuie, nu despre cum să faceți mai multe
