„Corpul are nevoie de celălalt.
N-ar mai avea cum să existe nefericirea.” Grad dificultate: Pentru toată lumea Format: 13 x 20 cm Data primei apariții: 2021 Traducător: Carmen Ștefania Neacșu ISBN: 978-606-8460-86-4 Pagini: 312 Editor: Editura Mix Ofertant: Editura Mix Titlul original: The Essence of yoga .
Dacă fiecare om de pe lume ar fi învățat să fie egoist, lumea întreagă ar fi fericită.
Un om care e profund interesat de fericirea sa e întotdeauna interesat de fericirea celorlalți – dar nu de dragul lor; în adâncul său el o face de dragul său.
Dacă îi ajuți pe ceilalți să fie fericiți, în ultimă instanță te ajuți pe tine să fii fericit.
Beatitudinea e de asemenea contagioasă ca orice boală.
Nefericirea e la fel de contagioasă ca orice boală.
Dacă cineva de lângă tine e nefericit, nefericirea sa te va afecta.
Ești o ființă foarte delicată, foarte sensibilă.
Nu ești de piatră.
Dacă toată lumea e nefericită, cum ai putea să fii tu fericit? Vei fi afectat.
Trebuie să creezi în jurul tău atmosfera fericirii.
Atunci și numai atunci vei putea fi fericit.
Dacă vrei să fii fericit, va trebui să-i ajuți pe cei din jurul tău să fie fericiți.
El face parte dintr-un vast continent.
Dacă toți cei din jurul tău sunt nefericiți, nu poți fi nici tu fericit, fiindcă omul nu e o insulă.
Acesta este singurul mod de a fi fericit în lume.
Cu cât mai mult îți cauți fericirea proprie, cu atât mai mult îi vei ajuta pe ceilalți să fie fericiți. În asta constă toată frumusețea.
Când acesta s-a schimbat complet, yoghinul e atât de fericit în solitudinea lui, atât de extatic încât, treptat, nevoia de a fi împreună cu alte corpuri dispare.” „Un om centrat în sine caută mereu fericirea proprie.
Nu contează în ce termeni formulezi asta; ideea e că e o schimbare a centrului de interes.
Despre asta este yoga: cum să muți centrul de interes de la corp la suflet, de la materie la non-materie, de la vizibil la invizibil, de la cunoscut la necunoscut și de la lume la Dumnezeu.
Dar când cineva ajunge la solitudine, iar centrul de interes al conștiinței se schimbă...
Acesta este ritmul.
Uneori devii un pisc – absolut singur, așa încât însăși ideea de celălalt e absentă.
Uneori trăiești împreună cu celălalt, alteori trăiești singur.
Uneori intri în relație, alteori ieși din ea. Împlinești nevoia corpului și împlinești și nevoia sufletului.
Dacă înțelegi asta, creezi un ritm.
Dacă nu înțelegi lucrul acesta în viață, vei deveni foarte, foarte neferici, în mod nenecesar. În solitudine, sufletul tău se hrănește perfect, dar corpul începe să se simtă flămând de relații. Într-o mulțime, sufletul tău se poate simți înfometat fiindcă el se hrănește cu solitudine, dar corpul tău se simte bine.
Oriunde te afli împreună cu mulți oameni, corpul se simte bine.
Corpul are nevoie de mulțimi, de căldură, de cluburi, societăți, organizații.
Sufletul tău evoluează atunci când e singur, dar corpul are nevoie să relaționeze.
Sufletul tău poate rămâne singur – e un pisc himalayan care stă singur sub cer.
Aici e problema.
Sufletul tău are nevoie de solitudine. „Corpul are nevoie de celălalt
