Corpul are nevoie de celalalt.
Cand acesta s-a schimbat complet, yoghinul e atat de fericit in solitudinea lui, atat de extatic incat, treptat, nevoia de a fi impreuna cu alte corpuri dispare..
Nu conteaza in ce termeni formulezi asta; ideea e ca e o schimbare a centrului de interes.
Despre asta este yoga: cum sa muti centrul de interes de la corp la suflet, de la materie la non-materie, de la vizibil la invizibil, de la cunoscut la necunoscut si de la lume la Dumnezeu.
Dar cand cineva ajunge la solitudine, iar centrul de interes al constiintei se schimba...
Acesta este ritmul.
Uneori devii un pisc - absolut singur, asa incat insasi ideea de celalalt e absenta.
Uneori traiesti impreuna cu celalalt, alteori traiesti singur.
Uneori intri in relatie, alteori iesi din ea.
Implinesti nevoia corpului si implinesti si nevoia sufletului.
Daca intelegi asta, creezi un ritm.
Daca nu intelegi lucrul acesta in viata, vei deveni foarte, foarte neferici, in mod nenecesar.
In solitudine, sufletul tau se hraneste perfect, dar corpul incepe sa se simta flamand de relatii.
Intr-o multime, sufletul tau se poate simti infometat fiindca el se hraneste cu solitudine, dar corpul tau se simte bine.
Oriunde te afli impreuna cu multi oameni, corpul se simte bine.
Corpul are nevoie de multimi, de caldura, de cluburi, societati, organizatii.
Sufletul tau evolueaza atunci cand e singur, dar corpul are nevoie sa relationeze.
Sufletul tau poate ramane singur - e un pisc himalayan care sta singur sub cer.
Aici e problema.
Sufletul tau are nevoie de solitudine.
Corpul are nevoie de celalalt
