Copiii nu sunt nici nişte adulţi în miniatură, nici nişte bebeluşi debili.
Ieșind din alternativele considerate de unii inevitabile – ori vorbim cu copiii, ori le fixăm limite – Claude Halmos arată că rolul părinților este tocmai acela de a îmbina ambele acțiuni, deci de a discuta cu copiii și de a le impune limite, la fiecare vârstă.
Prin prisma experienței sale de psihanalist, autoarea explică aici, prin exemple concrete, că trecerea copilului de la o etapă la alta nu poate avea loc fără ajutorul părinților.
Bazându-se pe opera psihanalistei Françoise Dolto, autoarea ne prezintă în detaliu și într-un limbaj accesibil tuturor modul în care se dezvoltă copilul, diversele etape ale formării sale psihice, de la momentul conceperii și până la finalul adolescenței și, mai ales, rolul determinant pe care îl au părinții de-a lungul acestor ani.
Cum creștem? Cum trecem de la starea de sugar la aceea de adult pe deplin dezvoltat și civilizat? Această evoluție decurge dintr-un proces natural sau necesită implicarea părinților? Este de preferat o educaţie bazată pe comunicare sau una punitivă şi riguroasă? Există o tendință spre delincvență pe care am putea să o depistăm încă din copilărie? Iată tot atâtea întrebări la care lucrarea de faţă oferă răspunsuri.
Pe lângă iubire, ei au o nevoie vitală de limite şi de reguli.
Copiii nu sunt nici nişte adulţi în miniatură, nici nişte bebeluşi debili
