Eu si infinitul este o carte pentru micul filozof din fiecare copil. (Sanda Watt). in final, micuta Uma reuseste sa cuprinda infinitul intr-o discutie cu bunica sa: „Am stiut pe loc – iubirea mea pentru ea era infinita.” In incheierea cartii, Nota autoarei – o scurta investigatie printre copiii de gradinita si de scoala, pentru a afla cum privesc ei infinitul – este o invitatie la dezbatere, adresata fiecarui cititor.
Cel mai valoros este insa raspunsul personal.
O singura intrebare cu foarte multe raspunsuri, unele simple, altele complexe, dar toate valabile si valoroase.
Infinitul poate fi un numar nesfarsit, un simbol ca un opt culcat, o familie cu bunici, parinti, copii, nepoti, stranepoti si tot asa la nesfarsit.
Ba mai cere si ajutorul prietenilor, carora le adreseaza aceeasi intrebare: „La ce te gandesti cand spui infinit?” Si, cate personaje, tot atatea raspunsuri.
De dimineata si pana seara, intoarce infinitul pe toate partile si incearca sa il imblanzeasca.
Uma, fetita ale carei intrebari dau aici tonul discutiei se trezeste speriata de imensitatea cerului si de necuprinsul infinitului.
Eu si infinitul este o carte pentru micul filozof din fiecare copil