„Cronica de televiziune nu este un moft.
Ex nihilo!“ - Bogdan Ghiu.
Exegi monumentum, isi spune in barba-i, ironic, cronicarul.
Ceea ce le va anihila in ochii posterioritatii va fi totuna cu ceea ce le va oferi demnitatea nesperata a lucrurilor despre care va fi meritat, candva, sa se scrie.
Peste decenii, din tot fluxul atatator al programelor de televiziune de astazi, care ne-o «trag» scurt, evaporandu-se imediat, nu vor ramane decat consemnarile critice ale unor cronicari reponsabili din stirpea lui George Stanca.
Si in domeniul cronicii de televiziune - adevarat David infruntand Goliatul televiziunilor cu un simplu si atat de ecologic condei - exista valori, vocatii, modele, si opusul lor, pleava tinand loc de graunte.
Passeron, cu adevarat audio-vizual.
Si pentru asta trebuie sa fii, din cate se pare, poet, om de litere, practicant perfomant al limbajului verbal, singurul, conform unui J.-C. „Cronica de televiziune nu este un moft
