Oglinzi din suflet „Nu putem obține niciodată pacea în lumea exterioară până când nu facem pace cu propria persoană”, spunea Dalai Lama, iar Iulia Dora Marinescu îndeamnă la introspecție, la pace cu sinele unic printr-un exercițiu propriu, în volumul de poezie „Evadare unde încep îngerii”, apărut la Editura „eCreator” din Baia Mare (Colecția Poesis, 2021).
Uzitând de un limbaj artistic bazat pe nenumărate simboluri, autoarea captează interesul cititorului prin forța covârșitoare a acestora, obținând efectul scontat, de a stârni. / Ce frumoasă ești tu, zăpada mea de suflet și de gând!” – A fi sau a nu fi lacrimă). / ... „Albul”, „zăpada” fac parte din câmpul lexical al „îngerilor”, în plan simbolic, nefiind cuvinte reci însă, ci emanând căldură binefăcătoare, divină („Ce frumoasă ești, zăpada mea! / Aproape că mi-aș putea spăla / Cu tine / Trupul obosit de minciună, / Resturile de cuvinte cu care am fost biciuită, / Conștiința însângerată și ciuntită / De prea multele îngenuncheri / Pe false altare... / Mă strâng cu putere în brațe și îmi spun: zboară! / Zboară, fluture puternic de lumină! / Strâng în pumn piatra schimbării și spun celui care a aruncat-o: mulțumesc!” – Liberă). / ... / Prin fruntea mea spartă se vedea în sfârșit cerul și drumul pe care îl parcusesem / Cu cochilia sfâșiată de furtuni și de toamne iluzorii. / O aruncase unul dntre prieteni...
Conștientă de rolul poetului, Iulia Dora Marinescu se caută, se regăsește, își face o retrospectivă a sinelui și se trezește pe calea cea bună, aceea a scrisului, un scris de calitate, o poezie de forță ce imprimă un suflu nou în postmodernism („Azi m-am găsit! / O piatră imensă m-a lovit în frunte... / Am totul pregătit” – Sacrificiu) prin sacrificiul de sine pe altarul artei, într-o lume imperfectă, „improprie visului și poeziei” (Ioan Romeo Roșiianu). / Să văd oamenii cum fug să le prindă, / Cum le sorb pe nemestecate, / Cum și le prind la rever, / Cum le pun pe răni, / Cum le fac cadou ființelor iubite, / Cum se învelesc cu ele când le e frig... / Să mor în zbor / Cu vorbele sângerând din mine / Ca o toamnă peste lume...
Speranța vine împreună cu înălțarea către „îngeri”, acea „Evadare unde încep îngerii” – sintagmă care dă și titlul volumului – spațiul dătător de Lumină, atât pe cea a regăsirii de sine, de îndrumare pe calea autocunoașterii, a înțelegerii miracolului vieții, de creare a locului scriiturii („Vreau să mă spânzur de aripa unui înger... / Rănile ochilor însingurați, / Rănile tălpilor sătule de umblet, / Rănile palmelor rămase fără scoici, / Se spală, se închid pe vecie” - Lumina albului). / Ninge, / Ca și cum o altă lume, / Decupată în milioane de fulgi, / S-ar coborî, plutitoare, peste noi. / Tristețea mea / E albă ca zăpada neninsă vreodată...” – Tristețea mea) sunt două coordonate majore pe care își constituie autoarea volumul de față, dorința de regăsire a sufletului, de redobândire a speranței dătătoare de viață fiind imperios necesară („Lumina albului își face pârtie / Prin sufletul meu, / Se prăvălesc cuvinte în zăpadă. / Tristețea mea / E roșie ca macii sângerând cuminți printre șine de tren... / Tristețea mea / E verde ca plânsul gâtuit al ierbii pășite de îndrăgostiți inconștienți...
Melancolia și tristețea („Tristețea mea / E albastră ca cerul rotindu-se amețitor spre pământ...
Volumul conține două părți: „Înapoi în mine” și „Oglinzi concave” în care își dezvăluie în mod direct emoții, gânduri și sentimente într-un joc al cunoașterii de sine, modalitate de devoalare de suflet și de încadrare în univers, prin originalitate și individualitate artistică, o hotărâre de împăcare cu sine („Toate hotărârile importante trebuie să le iei singur, din adâncul individualității tale, fără influența altora” – Titu Maiorescu).
Oglinzi din suflet „Nu putem obține niciodată pacea în lumea exterioară până când nu facem pace cu propria persoană”, spunea Dalai Lama, iar Iulia Dora Marinescu îndeamnă la introspecție, la pace cu sinele unic printr-un exercițiu propriu, în volumul de poezie „Evadare unde încep îngerii”, apărut la Editura „eCreator” din Baia Mare (Colecția Poesis, 2021)
