Daca luam in considerare intregul scrierilor patristice vom constata ca cea mai mare parte sunt comentarii ale Scripturii.
Astfel, pe urma Sfantului Ieronim, Parintii amintesc ca \'\'a ignora Scripturile inseamna a- l ignora pe Cristos\'\', de unde importanta pe care le- o acorda, unitatea pe care o subliniaza intre cele doua Testamente si recitirea Vechiului Testamentin lumina celui Nou..
De acum tot ce e uman e si dumnezeiesc, la fel si viceversa.
Dumnezeu se micsoreaza, cum explica imnul catre Filipeni, pentru a ni se alatura in umanitatea noastra si acolo ne permite sa-l cunoastem.
E vorba de o revolutie fara precedent. 1, 14).
Acest Cuvant s- a intrupat in firea noastra, a devenit un om (In.
Dar acest Cuvant nu mai e pentru noi doar cel pe care Dumnezeu il adresa poporului sau prin intermediul profetilor ori cel care se manifesta ca Tora metafizica in Pentateuh.
Cuvantul - Dhavar - strabate intreaga Scriptura.
Intreaga Biblie ne spune ca \'\'Dumnezeu a vorbit\'\'. 6).
Pentru crestini e altfel: Cristos e Cuvantul intrupat (In.
Explicitarea oferita in acelasi timp - Legea orala (Torah she- be\'al peh), dezvoltata in Misna (legislatia provenita din Tora) si in Talmud, care o comenteaza - e de asemenea revelata.
Pentru evrei, Scripturile erau Tora vie (cum arata Neemia 8).
Motivele sunt diverse: in primul rand, Scripturile sunt expresia prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului sau si exprima alianta cu Dumnezeu, ceea ce- i conduce pe Parinti la dezvoltarea notiunii de iconomie a mantuirii, la precizarea rolului Duhului Sfant activ in Scriptura, la aprofundarea relatiei omului cu Dumnezeu si, in sens mai larg, a antropologiei.
Daca luam in considerare intregul scrierilor patristice vom constata ca cea mai mare parte sunt comentarii ale Scripturii
