- Si ce? – intreba iritat Wilde. - Sau in gura! – am admis eu.. - Sau in gura! – sugera Hitler. poti sa-ti tragi un glont direct in tampla! – am zis cu tristete. - Pai daca ajungi sa crezi ca ai creat opera cea mai buna din viata ta si ca mai mult nu esti in stare...
Si nu era! - Chiar ca nu era deloc! – admise Lennon.
Aveam senzatia mereu ca urmatoarea opera va fi cea mai buna. - Eu tot timpul am avut senzatia ca inca nu am compus capodopera vietii mele! – spuse Wagner cu tristete.
Nici altcineva nu poate compune ca mine! Ha! - Slava Domnului! – rase Lennon, batandu-ma prieteneste pe umar. - Asa e! Nici eu nu pot compune ca altcineva! Dar stiti ce? – am intrebat eu cu zambetul pe buze.
Eu nu as putea sa scriu ca altcineva, decat ca mine.
Tot aia a rezultat! - Nu putem sa iesim din noi insine! – concluziona Wilde.
Degeaba am incercat sa compun altfel.
Compozitiile mele sunt toate in acelasi stil, pentru ca asta ma caracterizeaza.
Dar asta tine de personalitatea fiecaruia. si eu cam tot la fel pateam! – am marturisit, considerand ca e vremea marturisirilor. - Ei...
Mai ales in Vietnam! – completa el si se porni sa rada nebuneste. - Dar ce arma infioratoare a fost muzica ta! – spuse admirativ Actorul. tot aceeasi chestie iesea pana la urma.
Exact asa pateam si eu! Voiam sa compun altfel, sa fac ceva altfel decat am mai facut si... - Iesea altceva, nu? – intreba Wagner interesat.
Cate idei nu am avut si eu, dar cand sa le cant...
Inseamna ca ideea de democratie nu e buna? - Nici o idee nu e buna daca nu poate fi pusa in practica! – spuse Lennon. - Si ce? – intreba iritat Wilde
