Cultura inalta nu si-a pierdut cu totul insemnatatea: faptul brut de a fi in lume nu constituie in mod obligatoriu, in ciuda afirmatiilor filozofilor existentei, orizontul ultim al gandirii.
Numim miscarea sufletului dincolo de sfera imediatului spre viata din adancuri – metafizica..
Daca omul este creator de cultura, acest mod de a fi este cel al vietii insesi in procesul ei de autotransformare.
Putem vorbi asadar despre dimensiunea ontologica a memoriei, jocul rememorarii si al uitarii constituind, asa cum a aratat Nietzche, baza culturii inalte.
Aceasta cunoastere este intemeiata in fiinta omului, in fiinta sa istorica.
Cunoasterea de sine – sau a Sinelui – este, asa cum vom vedea, scopul ultim al filozofiei.
Menirea omului nu este de a se darui prezentului si lumii inconjuratoare, ci de a privi dincolo de acestea, de a se cunoaste pe sine ca Individ pornind de la ideea „eterogenitatii” sale.
Posibilitatea formarii omului prin cultura (Bildung) nu a fost inca, in ciuda aparentelor, lichidata.
Cultura inalta nu si-a pierdut cu totul insemnatatea: faptul brut de a fi in lume nu constituie in mod obligatoriu, in ciuda afirmatiilor filozofilor existentei, orizontul ultim al gandirii
