Ioan Alexandru Tofan (n. - Ioan Alexandru Tofan.
Orasul, marea si cerurile sunt avataruri ale unei pustietati in care cel ce o strabate se gaseste, in permanenta, in conditia miraculoasa descrisa de Surin in "
Cantiques spirituels": comme un enfant perdu.
Astfel, metafora marii se regaseste la mistici si are, ca si in cazul lui Jules Verne, o functie critica: de a pune, pe de o parte, sub semnul intrebarii pretentia de a inchide infinitul intr-un concept si, pe de alta parte, de a-i reda "calatoriei" fluiditatea si indecizia care ii sunt originare.
Apoi isi povesteste aventura fara sa relateze fapte, intamplari, ci reproducand prin limbaj, ca modus loquendi, dialogul cu Celalalt.
Misticul nu cunoaste in maniera stiintifica, ci ghiceste in detalii si nuante urmele unei prezente invizibile si apasatoare.
Adorno (Editura Universitatii "
Alexandru Ioan Cuza", Iasi, 2014), precum si numeroase studii in reviste si volume de specialitate pe teme privind filozofia clasica germana, filozofia religiei, teoria critica sau teoriile secularizarii.
Teorie critica la Walter Benjamin si Theodor W.
Despre Experienta la Walter Benjamin (Humanitas, Bucuresti, 2014), Cuvinte, lucruri, imagini.
O re-lectura a prelegerilor hegeliene (Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2010), City Lights.
A publicat Logica si filozofia religiei.
Cuza\' din Iasi.
I. in cadrul Facultatii de Filosofie si Stiinte Social-Politice, Universitatea "
Al. dr. 1979) este conf.
Ioan Alexandru Tofan (n
