&bdquo
Da, nu gresesc, Dafin Mureseanu este un povestitor innascut. [...] Prin urmare, avem de a face cu un prozator lucid, un virtuoz perfect constient de ceea ce se intampla cu sine si cu naratiunea sa, care manevreaza cu dexteritate ironia si autoironia, umorul (uneori de-a dreptul abisal, „metafizic"), simtul critic, spiritul vizionar.” (MIRCEA PETEAN).
Iar diversitatea intamplarilor narate e concurata doar de gradul lor de spectaculozitate.
Nu mai putin fascinanta e galeria sa de personaje. [...] Povestirile lui impun un prozator, un povestitor autentic, gata format, stapan pe mijloacele sale de exprimare si, sunt sigur, capabil de surprize extraordinare, de acum inainte, in peisajul nostru literar, atat de putin reverentios fata de lectia marilor inaintasi.” (CONSTANTIN CUBLESAN) &bdquo
Prozele scurte ale lui Dafin Mureseanu ne poarta printr-o multime aiuritoare de decoruri, de la austera curte de manastire, la agitata curte de spital de nebuni, de la raristea satului de munte la inghesuiala orasului, de la odaia de lucru a scriitorului la cabinetul medicului, de la structuri sociale arhaice la cele utopice etc.
El este un povestitor cu un concept propriu asupra literaturii, ce decurge din lectia decantata a lui Sadoveanu, dar, fireste, un Sadoveanu al anilor 2000, adica modern nu spun modernizat, ceea ce e altceva.
Este exact ceea ce se intampla si la Sadoveanu.
Are stiinta depanarii cuvantului cu masura, cu eleganta, intr-o evocare a faptelor de viata, care, sub pana sa, devin poveste si povestire. &bdquo
Da, nu gresesc, Dafin Mureseanu este un povestitor innascut
