Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici - Camil Petrescu

Descriere YEO:

Fals tratat pentru uzul autorilor - Disponibil la libris.ro

Pe YEO găsești Fals tratat pentru uzul autorilor de la Camil Petrescu, în categoria Stiinte Umaniste.

Indiferent de nevoile tale, Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici - Camil Petrescu din categoria Stiinte Umaniste îți poate aduce un echilibru perfect între calitate și preț, cu avantaje practice și moderne.

Preț: 44.4 Lei

Caracteristicile produsului Fals tratat pentru uzul autorilor

• Brand: Camil Petrescu
• Categoria: Stiinte Umaniste
• Magazin: libris.ro
• Ultima actualizare: 15-10-2025 02:03:05

Comandă Fals tratat pentru uzul autorilor Online, Simplu și Rapid

Prin intermediul platformei YEO, poți comanda Fals tratat pentru uzul autorilor de la libris.ro rapid și în siguranță. Bucură-te de o experiență de cumpărături online optimizată și descoperă cele mai bune oferte actualizate constant.

Descriere magazin:
Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici a aparut in Cetatea literara (I, 11-12, 23 decembrie 1926), revista editata de Camil Petrescu intre 19 decembrie 1925-23 decembrie 1926. Despre impresia pe care o produsese revista asupra generatiei sale, Mihail Sebastian avea sa scrie in acesti termeni: Care era formula revolutionara a Cetatii literare, atat de revolutionara incat sa justifice emotia noastra? Si, la drept vorbind, era o revista revolutionara, acea foaie simpla, lipsita de violente verbale si scrisa in cea mai cuminte limba romaneasca (intr-o vreme in care revistele incendiare moderniste si suprarealiste buimaceau condeiele tinere pornite sa darame lumea. Nu. Cetatea literara, pe care o scotea Camil Petrescu, scriind-o si tiparind-o singur, pe socoteala sa baneasca si pe exclusivul sau risc intelectual, era o revista de critica. Atata doar. [...] Tot ce s-a perimat si ingropat in ultimii ani (falimentul Gandirii, declinul si pe urma moartea Vietii romanesti, falsul misticism literar, falsele valori artistice improvizate in coloanele Adevarului literar), totul era denuntat cu ascutime in coloanele Cetatii. sa mai fie un maidan, in care intaiul venit este ce pofteste sa fie si ca un proces de ordonare a valorilor este posibil . ( Patul lui Procust , Cuvantul, VIII, 2727, 23 noiembrie 1932). Mircea Eliade avea sa scria si el ( Oceanografie , Cultura poporului , 1935, p. 111): La noi, o seama de reviste de scurta si nervoasa aparitie reprezinta aproape tot ce a fost mai bun in literatura si gandire de la razboi incoace. Nu stiu ce ar cerceta istoricul literar al viitorului din rafturile Bibliotecii Academiei. Dar sunt sigur ca la zece ani o data se vor gasi o duzina de tineri care sa caute sa savureze, sa scoata note din Cetatea literara de pilda . Intr-adevar, revista publicase texte de E. Lovinescu , L. Rebreanu , I. Barbu , T. Arghezi , H. Papadat-Bengescu , alaturi de scrierile editorului (printre care ciclul de versuri Transcedentalia sau Din scrisorile d-nei T ., care scrisori aveau sa deschida viitorul roman Patul lui Procust .) Si, totusi, de un interes aparte avea sa fie acest Fals tratat ..., scris sub presiunea rotii tipografice, "fara aparat literar", cum se exprima insusi teoreticianul anticalofilismului. Si aceasta nastere intempestiva, provocata de dezastrul piesei sale Mioara, avea sa confere textului o autenticitate unica. Evident ca aceasta autenticitate era avuta in vedere de catre Eliade cand continua: "Sunt sigur ca Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici se va bucura in cincizeci de ani de o atentie pe care scrierile d-lui Camil Petrescu nu au obtinut-o niciodata pana acum si pe care, foarte probabil, nu o vor obtine nici de acum inainte." Piesa Mioara avusese premiera la 9 octombrie 1926 si starnise o reactie cu adevarat fara precedent in lumea de teatru romaneasca si chiar in critica literara. Intr-o vreme in care, din 10 premiere, 9 erau caderi (sa zicem) o asemenea reactie nu putea sa se explice prin simpla lipsa de valoare a scenariului. Si e de mirare ca autorul insusi a dat atata importanta montarii. Impotriva starii fibrei morale din societatea romaneasca era atat de violent, incat anume replici sugereaza o atitudine de-a dreptul antisociala. Sa nu ne speriem de cuvinte. Camil Petrescu este sau nu este, iar daca este, el este ceea ce este. Insusi mentioneaza acel final de act care a placut atat de putin unei anumite banci din sala: "Bunatatea voastra? Bunatatea voastra! Bestii amabile... pofte poetice... starpituri idealiste... Bunatatea voastra"... Sunt melomani, impatimiti chiar, care n-au totusi organ pentru anume genuri de muzica. Astfel sunt popoare (aceste "organisme sociale") care n-au organ catre o anume forma de traire. Si, silite sa ia nota de accidentele care le contrariaza felul de-a fi, chiar cand incearca sa le asimileze, sunt impiedicate de o naturala reactie de respingere organica. Camil Petrescu s-a plans intreaga viata (si a luptat, ca un Don Quijote roman, sa schimbe lucrurile) de lipsa regizorilor de drama. Dar, daca ar fi fost si el un "intelept" si ar fi decre