Considerata de Gide insusi „un roman ratat“, cartea este unul dintre primele metaromane moderne, fiind o combinatie intre un roman propriu-zis si un roman despre un roman. .
Or, micul fotoliu scund pe care Bernard i-l adusese Laurei cam schiopata; adica avea o pronuntata tendinta de a-si indoi sub el un picior, asa cum isi vara pasarile capul sub aripa, ceea ce e firesc la pasari, dar insolit si regretabil la un fotoliu, iar acesta isi ascundea, de bine, de rau, infirmitatea sub niste franjuri groase.
Nu incerc deci sa innobilez in mod artificial aceasta scena: La pretul pe care Laura il platea pentru pensiune vreau sa spun: pentru pretul pe care hotelierul i-l pretindea, te puteai astepta ca mobilele sa fie prea elegante; aveai insa dreptul sa nadajduiesti ca sunt solide.
Atunci a intervenit un incident grotesc, pe care ezit sa-l relatez; dar el a hotarat relatiile dintre Bernard si Laura, scotandu-i pe neasteptate din incurcatura.
Face un salt spre un mic fotoliu de la capul patului; cu un gest brusc, il aduce langa femeia care se pravale in el cu toata greutatea.
Bernard, care era cu ochii ridicati spre ea, ii intelege privirea.
Cauta din priviri un loc unde sa se aseze.
Dar Laura, gafaind, simte ca e cat pe ce sa lesine. as fi vrut sa va ajut.
Stia ca n-aveti din ce trai si...
Iertati-ma; v-am jignit...
Se repede s-o sprijine si ingenuncheaza in fata ei, soptind in timp ce plange cu hohote: - Ah! iertati-ma...
Ei, dar cum? Iata-l hohotind! E cu putinta? El, Bernard?...
Era cuprins de o emotie atat de noua, incat nu si-o putea stapani; simtea cum i se pune un nod in gat...
Intelese in aceeasi clipa ca acum era vorba de viata reala, de o durere adevarata si tot ceea ce simtise el pana atunci i se paru ca nu e decat fandoseala si joaca.
Dar Bernard fu mai cu seama tulburat de geamatul ei; un fel de vaiet prea putin omenesc, asemanator mai degraba cu al unui animal ranit (si dintr-o data vanatorul se rusineaza simtindu-se calau), un tipat atat de bizar, atat de deosebit de ceea ce Bernard s-ar fi asteptat sa auda, incat se cutremura.
Cu mainile intinse inapoi cauta inspaimantata un sprijin.
Fragment din roman: “Fu silit sa se opreasca: Laura se clatina.
Astfel cititorul ajunge sa aiba sub ochi o poveste despre un romancier care scrie un roman despre un romancier care scrie un roman...
Si tot asemenea lui Gide, lucreaza la un roman intitulat ”Falsificatorii de bani”.
Asemenea lui Gide, el tine un jurnal despre cum isi scrie romanul.
Eroul cartii este Edouard, scriitor in devenire.
In clipa lansarii, Falsificatorii de bani a declansat un veritabil scandal in epoca, nu doar din pricina unor chestiuni legate de estetica, dar si pentru ca autorul a abordat o problema considerata tabu pe atunci, cea a bisexualitatii.
Considerata de Gide insusi „un roman ratat“, cartea este unul dintre primele metaromane moderne, fiind o combinatie intre un roman propriu-zis si un roman despre un roman
