"Romanul lui Cristian Fulas este o cronica sui-generis a unui razboi personal cu instabilitatea, cu dependenta, cu nesiguranta, cu demonii care bintuie existenta personajului principal un tinar batrin, < >.
Si ma feresc sa discut despre o < > pentru ca resortul acestui text nu e unul estetic, ci unul existential." (Bogdan Cretu). nu spun estetica, ci discursiva.
Redemptiunea nu e asteptata sub forma unei < > clinice a depen-dentei, fapt, la urma urmelor, secundar; ea vine (sau nu) in masura in care acesta, fiind si scriitor, va reusi sa stoarca din ceea ce traieste seva unei naratiuni ritmate, tensionate, sacadate, dar care sa transforme intreaga depresie prelungita intr-o izbinda...
Abia mutat in text, traseul sinuos al eroului capata sens si mai ales admite posibilitatea ca la capatul lui sa se afle o lumina.
Echilibrul de acolo vine, intelegerea si acceptarea propriului destin tot de acolo.
Personajul se salveaza, daca o poate face, prin scris.
In aceasta privinta, miza acestui destin este una literara, nu factuala.
Ceea ce o face speciala este modul in care este asumata.
De la tristete la disperare, de la singuratate la rusine, nimic nu ramine netrait in acest intens roman al descompunerii si recompunerii morale si existentiale." (Carmen Musat) "Fisii de rusine este o carte a dependentei, dar e o reusita mai ales in masura in care isi depaseste aceste contururi, fara a le sterge.
Cu o constructie narativa pe cit de simpla, pe atit de elaborata, Fisii de rusine spune povestea unei dureroase si indelungate invieri, dupa o dramatica peregrinare prin bolgiile infernului. "Romanul lui Cristian Fulas este o cronica sui-generis a unui razboi personal cu instabilitatea, cu dependenta, cu nesiguranta, cu demonii care bintuie existenta personajului principal un tinar batrin, < >
