„Firul gandirii-i rupt, in ceata.
Cum au putut face invatatii spre a-l confisca pentru ei, inchizandu-l in muzeul lor?“ (Constantin Noica).
E unul care nu sperie, un monstru blajin.
Toti ceilalti iti spun altceva, cum trebuie sa fie lucrurile, in timp ce el iti spune cum sunt ele, cum le vezi si tu… Ti-e astfel cel mai prietenos si familiar dintre genii.
In talmacirea lui Lucian Blaga, opera la care Goethe a lucrat o viata intreaga isi pastreaza puterea de a fascina, stimula si amuza cititorii.„Nimic sa nu-ti fie strain, de vreme ce e goethean… Exista multi creatori care sa-ti dea seductia aceasta? Poate Goethe singur; caci este singurul geniu ce nu e deosebit de omul obisnuit.
Faust cel vesnic nemultumit fagaduieste sa-si dea sufletul diavolului atunci cand va cadea prada trandaviei si, indestulat, va cere clipei sa se opreasca. / Sa ne zvarlim in timp, in freamatu-i, cu dor, / In rostogolul intamplarilor!“ Asa incepe fabuloasa calatorie a lui Faust, pe care Mefistofel il poarta prin lumea mic-burgheza a oraselor gemane, iar apoi prin „marea lume“, sfidand barierele timpului si spatiului. / Si rand pe rand, din invelisul lor de vraje, / Minunile sa le desfacem, drage. / Sa potolim prin vaile simtirii, / Arzande, toate patimile firii. / Stiintele imi pricinuiesc profunda greata. „Firul gandirii-i rupt, in ceata
