&bdquo
Firul gândirii-i rupt, în ceaţă.
Cum au putut face învăţaţii spre a-l confisca pentru ei, închizându-l în muzeul lor?“ (Constantin NOICA).
E unul care nu sperie, un monstru blajin.
Toţi ceilalţi îţi spun altceva, cum trebuie să fie lucrurile, în timp ce el îţi spune cum sunt ele, cum le vezi şi tu… Ţi-e astfel cel mai prietenos şi familiar dintre genii. În tălmăcirea lui Lucian Blaga, opera la care Goethe a lucrat o viaţă întreagă îşi păstrează puterea de a fascina, stimula şi amuza cititorii.&bdquo
Nimic să nu-ţi fie străin, de vreme ce e goethean&hellip
Există mulţi creatori care să-ţi dea seducţia aceasta? Poate Goethe singur; căci este singurul geniu ce nu e deosebit de omul obişnuit.
Faust cel veşnic nemulţumit făgăduieşte să-şi dea sufletul diavolului atunci când va cădea pradă trândăviei şi, îndestulat, va cere clipei să se oprească. / Să ne zvârlim în timp, în freamătu-i, cu dor, / În rostogolul întâmplărilor!&ldquo
Aşa începe fabuloasa călătorie a lui Faust, pe care Mefistofel îl poartă prin lumea mic-burgheză a oraşelor gemane, iar apoi prin „marea lume“, sfidând barierele timpului şi spaţiului. / Şi rând pe rând, din învelişul lor de vraje, / Minunile să le desfacem, drage. / Să potolim prin văile simţirii, / Arzânde, toate patimile firii. / Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă. &bdquo
Firul gândirii-i rupt, în ceaţă
