Aspiratia omului catre vesnicie, in basmul lui Ispirescu, trebuie vazuta ca aspiratie catre perfectiune, catre purificarea individului fie si numai in sens moral, iar neputinta pastrarii ei, dupa ce a fost obtinuta, nu este marturia unui esec, ci acceptarea destinului, a conditiei umane, odata ce aceasta purificare simbolica a fost realizata.
Succesul aventurii nu trebuie cautat in pastrarea vesniciei, si nici in pierderea ei, ci in trecerea intre Cele doua stari dialectice prin si dato.
Aspiratia omului catre vesnicie, in basmul lui Ispirescu, trebuie vazuta ca aspiratie catre perfectiune, catre purificarea individului fie si numai in sens moral, iar neputinta pastrarii ei, dupa ce a fost obtinuta, nu este marturia unui esec, ci acceptarea destinului, a conditiei umane, odata ce aceasta purificare simbolica a fost realizata
