Prin restabilirea adevăratei ierarhii antropologice, volumul de față ne descoperă chemarea femeii de a crea împreună cu bărbatul noua realitate a masculinului şi femininului care prilejuiește geneza spirituală a trupului Preoţiei universale a umanității.
Discursul inspirat al lui Paul Evdokimov reușește să trezească dorul de a descoperi și vâna prin iubire dumnezeiască nu „eternul feminin”, ci „eternul feciorelnic”, care plămădește și germinează harismatic deplinătatea firii omeneşti în fiecare dintre noi..
Prin structura ei intim religioasă, Femeia mediază și realizează actul integrării vii în trupul hristic eclezial, fiind astfel capabilă să se opună dezintegrării şi dezumanizării de care geniul masculin al lui homo faber se simte mereu atras.
Nu doar fiind, ci și devenind rugăciune și transformând lumea în templul și topos-ul sacral cel mai pur al desfășurării hieratice a liturghiei cosmice, Femeia asigură prelungirea firii în trupul ei metamorfozat și sfințit prin Întrupare. „Tron al înţelepciunii” și chipul prin excelență al principiului religios în uman, Femeia își dobândeşte valoarea de tip sacral, orant, numai într-o relaţie cu bărbatul, întrupând demiurgic starea de rugăciune.
Prin restabilirea adevăratei ierarhii antropologice, volumul de față ne descoperă chemarea femeii de a crea împreună cu bărbatul noua realitate a masculinului şi femininului care prilejuiește geneza spirituală a trupului Preoţiei universale a umanității
