Ion Pop e un poet in continua urcare. - Ion Pop.
Cu acest dram de incredere, ma asez inca o data printre ferestrele rabdatoare dintotdeauna.
Intr-un tarziu, am ajuns si la versul care spune ca "ce se vede prin mine, prin mine se va vedea".
Inramare a cate unui fragment de real privit adesea din Biblioteca, cu sentimentul inevitabilei limitari a vederii, dar si cu speranta unei fie si relative "transfigurari" a celor vazute -, poate nu tocmai in zadar: o contemplatie elegiaca, constienta de fragilitatea ei.
Cistelecan Pentru acest volum amplu-recapitulativ al scrisului meu liric, mi s-a parut potrivit sa aleg titlul Ferestre: e una dintre figurile centrale ale universului meu imaginar, indeajuns de simpla si de complexa, imi pare, pentru a sugera o obsedanta nevoie de deschidere spre lumea in care am trait, cu rasfrangerile ei launtrice. - Al.
Asa cum am mai spusâo, daca nâa fost, Ion Pop sigur a devenit unul din marii nostri poeti.
Prin ele, Ion Pop a devenit, dintrâun poet stimat, fara indoiala, dar nu si privilegiat, unul din poetii cei mai relevanti ai zilelor noastre.
Ultimul sau triptic - In fata marii (2011), Casa scarilor (2015) si Lista de asteptare (2019), precum si ineditele atasate aici - constituie o unitate creativa distincta pe continuitatea evidenta a parcursului poetic.
Un contemplativ - "fereastra" e locul privilegiat al dialogului cu lumea, se vede si din titlul acestui volum -, Ion Pop sâa apropiat oarecum pe furis de conditia unui poet "participativ”, in ale carui versuri realitatea e asumata si infruntata.
Desi a trecut printrâun soc, nu exista o ruptura propriuâzisa a traseului, ci doar imponderabile - dar decisive - mutatii de accent si de nuanta.
Nu stiu cum, pentru ca poezia lui are o unitate de nedesfacut, o constanta atitudinala aproape lineara si insesi temele nu doar ca au un fel de redundanta obsesionala (cele mai personale), dar se si grupeaza parca de la sine intrâo suita confesiva tot mai accentuat centrata pe arpegiul melancoliei existentiale.
Ion Pop e un poet in continua urcare