"Fetita care nu intelegea culorile" ne poarta intr-o lume in care, ca in toate povestile care se respecta, animalutele vorbesc, vanturile canta, izvoarele poarta vesti, iar anotimpurile nu se supun legilor din lumea noastra. daca cineva reuseste sa afle, sa ne spuna si noua, da ?.
Ori...
Veniti, sa ne unim bataile inimii cu ale lor, in pulsari colorate cu liniste! La sfarsitul carticelei, nu vom sti daca povestea a fost adevarata, a fost fantezie, a fost vis, sau cate putin din toate acestea.
Inimile lor bat, la unison, a albastru.
Pentru Adina, iepurasul este "mai intelept decat un profesor de la Harvard", iar pentru iepuras, Adina e "cea mai frumoasa Fetita din toate lumile de pe pamant".
Intre copilul de om si copilul de iepure se naste o mare prietenie, inca din prima clipa.
Cel care ii preda lectia, silabisind-o odata cu ea, e un iepuras argintiu si timid, ce nu putea sa lege doua vorbe dinaintea strainilor, de sfiala, inainte s-o intalneasca pe Adina.
Pe taramul acela, fara indoiala fermecat, Adina, Fetita care nu poate vedea cu ochii trupesti, dar care vede printr-o dragoste imensa, invata sa "inteleaga culorile cu inima". "Fetita care nu intelegea culorile" ne poarta intr-o lume in care, ca in toate povestile care se respecta, animalutele vorbesc, vanturile canta, izvoarele poarta vesti, iar anotimpurile nu se supun legilor din lumea noastra
