N-o cheama nici Violeta, nici Lacramioara, nici Camelia.
Traieste in Londra si poate fi contactata accesind www.elifshafak.com si Twitter @Elif_Safak..
Elif Shafak a fost membra in juriul Foreign Fiction Prize (2013), Sunday Times Short Story Award (2014, 2015), 10th Women of the Future Awards (2015), FT/Oppenheimer Funds Emerging Voices Awards (2015, 2016), Baileys Women’s Prize for Fiction (2016) si Man Booker International Prize (2017).
Cartile sale s-au aflat pe lista mai multor premii prestigioase, printre care Orange Prize, MAN Asian Prize, Baileys Prize si IMPAC Dublin Award, si printre finaliste la Independent Foreign Fiction Prize si RSL Ondaatje Prize.
Ca sustinatoare de discursuri, Elif Shafak este reprezentata de London Speaker Bureau, Chartwell Speakers si Penguin Speakers Bureau.
Este cunoscuta ca aparatoare a drepturilor femeii, minoritatilor si comunitatii LGBT.
Are o licenta in relatii internationale, un master in studii de gen si un doctorat in stiinte politice.
A predat la mai multe universitati din Turcia, Marea Britanie si SUA.
A publicat articole in reviste si ziare importante din lumea intreaga, printre care se numara Financial Times, The Guardian, The New York Times, The Wall Street Journal, Der Spiegel si la Repubblica.
In 2010 a primit de la guvernul francez distinctia l’Ordre des Arts et des Lettres.
Elif Shafak tine discursuri pentru TED Global, este membra a Weforum Global Agenda Council on Creative Economy din Davos si membra fondatoare a Consiliului European pentru Afaceri Externe si Relatii Internationale.
In Marea Britanie, cartile ii sunt publicate de Penguin Books, iar drepturile sale internationale sunt gestionate de Curtis Brown.
Scrie in turca si in engleza, a publicat 17 carti, dintre care 11 romane, cele mai cunoscute fiind Bastarda Istanbulului si Cele patruzeci de legi ale iubirii.
De asemenea, este comentatoare politica si sustine discursuri publice inspirationale.
Exact in acel moment s-a auzit o voce...” Elif Shafak este una dintre cele mai premiate romanciere contemporane si cele mai citite scriitoare din Turcia.
S-a indreptat spre iesire.
Dupa Cuore avea sa vina din nou alta data.
Si-a luat inima in dinti si a pus globul in ghiozdan.
Trebuia sa-l descopere.
Dar o voce launtrica ii spunea ca acel obiect ciudat ascunde un secret.
Sakiz Sardunya s-a dat speriata inapoi.
Pietricelele de pe glob au inceput sa palpaie.
In momentul acela s-a intamplat ceva ciudat.
Si, oricat il zgandarise, nu-l gasise...
Poate ca avea un compartiment ascuns.
Daca insa te gandeai la greutatea lui, nu parea gol.
Dar inauntru era gol.
Cand il apucai exact de la mijloc, adica de la linia Ecuatorului, se deschidea ca o cutie cu capac.
Granitele tarilor fusesera trasate cu pietricele de diferite culori care palpaiau.
Pe el se vedeau marile, raurile, lacurile, muntii si vulcanii.
Era mai mare decat o portocala, mai mic decat un pepene galben.
Muscata Curgatoare e tare speriata: doar n-o sa fie ea singura in stare sa-l salveze, nu? „Era un glob pamantesc iluminat.
Numai ca nici ele, cartile, nu-s prea fericite pe lume: printre atatea jocuri video si desene animate de la televizor, copiii au uitat sa mai asculte si sa mai inventeze povesti, asa ca taramul lor fermecat e in primejdie.
Fetita nu are frati sau surori, iar prietenii ei cei mai buni sunt cartile, singurele care nu rad de numele asta curios.
Parintii ei i-au dat un nume tare ciudat: Sakiz Sardunya, adica Muscata Curgatoare, o floare care n-are alta treaba decit sa atraga pasarile colibri.
Cat e ea de inteligenta, de curajoasa si de plina de imaginatie, se impiedica si se intristeaza mereu de un singur lucru: numele sau, care nu-i place nici in ruptul capului.
N-o cheama nici Violeta, nici Lacramioara, nici Camelia
