„Continuam cercetarile intreprinse anii trecuti in jurul suveranitatii statului-natiune si al fundamentului sau onto-teologico-politic.
Woolf, Lacan, Deleuze etc.) si in Germania....
Cand incrucisate, cand paralele, aceste lecturi vizau un nucleu comun: istoria (in special istoria politica a conceptului de suveranitate, inclusiv, in mod inseparabil, aceea a omului asupra animalului) in Anglia pre-coloniala a lui Defoe (cu fundalul ei religios studiat in Robinson Crusoe ) si prin intermediul numeroaselor, diferitelor si pasionantelor lecturi ale lui Robinson Crusoe de-a lungul secolelor (Rousseau mai ales, Kant, Marx si multi economisti politici din secolul al XIX-lea, dar si Joyce, V.
In acest seminar se regasesc, intr-adevar, cele trei celebre „teze”– problematice, dupa parerea mea, si indelung chestionate in seminarul nostru („piatra este fara lume (weltlos), animalul este sarac in lume (weltarm), omul este fauritor de lume (weltbildend)”).
Lume-finitudine-solitudine ) pe de alta parte, iar din el mai ales asupra cursului tinut in 1929-1930, care constituie cel mai sistematic si mai bogat tratat al lui Heidegger despre animalitate, mai exact despre lumea pentru animal. „„Continuand si dezvoltand premisele cercetarilor angajate anul trecut, ne-am concentrat toate eforturile asupra lecturii si interpretarii a doua texte cat mai eterogene, aparent, cu putinta: Robinson Crusoe pe de o parte, un celebru seminar al lui Heidegger (Conceptele fundamentale ale metafizicii.
Este vorba, fireste (si cu mult dinainte de 11 septembrie, despre care vom vorbi totusi), de conceptele de razboi – international sau civil – potrivit dreptului european, de cruzime , de teroare si de terorism – national si international etc.
Referindu-ne deseori la situatia contemporana si la problemele mondializarii („globalisation” ) care afecteaza logica suveranitatii statal-nationale, vom aborda, de asemenea, logica statelor-infractor (Rogue States) si a sefilor lor comparati adesea, in retorica politicianista a statelor cele mai puternice, cu niste „fiare”.
Ce este, atunci, legea? Dar dreptul? Suveranul, spune Schmitt, este cel care are dreptul sa suspende legea.
Amandoi sunt, in mod diferit, desigur, dar comun, nelegiuiti {hors-la-loi }.
Amandoi par a se situa, intr-adevar, mai presus de lege sau in afara legii.
Vom analiza de asemenea, prin intermediul istoriei conceptului de suveranitate (Bodin, Hobbes, Rousseau, Schmitt etc.), ceea ce tinde sa asocieze figura suveranului aceleia a fiarei (care nu este exact animalul).
Problema genului (gender) si a diferentei sexuale le va traversa pe toate celelalte.
Leviatanul lui Hobbes sau Fabulele lui La Fontaine nu vor constitui decat doua dintre nenumaratele exemple existente in acest sens.
Ne vom pune intrebari cu privire la istoria literara sau retorica a formelor si a genurilor (figuri, tropi, metonimii, metafore, alegorii, fabule, piese de teatru etc.) care propun „reprezentari animale” ale politicului.
Aceasta reflectie asupra suveranitatii va fi deviata, insa, anul acesta spre marile chestiuni ale vietii animale (aceea a omului „animal politic”, cum spunea Aristotel, si aceea a „fiarelor”, a „dobitoacelor”) si ale tratarii, ale aservirii „fiarei” de catre „om”.
Aceste cercetari ni s-au impus in legatura cu o pedeapsa capitala care implica intotdeauna dreptul unei puteri suverane de a dispune de viata si de moartea supusilor sai (dreptul de gratiere, de pilda). „Continuam cercetarile intreprinse anii trecuti in jurul suveranitatii statului-natiune si al fundamentului sau onto-teologico-politic
