Putini scriitori au curajul sa-si dezvaluie secretele personale.
Eseu despre masochismul occidental)..
La Editura Trei au aparut toate romanele sale (Casa ingerilor, Luni de fiere, Hotii de frumusete, Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?, Iubirea fata de aproapele, Capcaunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfanelii, Iubito, eu ma micsorez!..., Pazea, se-ntoarce Mos Craciun!, Paria), precum si volumele de eseuri (Noua dezordine amoroasa, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Casatoria din dragoste, Euforia perpetua, Mizeria prosperitatii, Tirania penitentei.
Ideea contactului direct cu el, insa, imi facea sila.\' Nascut la Paris in 1948, Pascal Bruckner este romancier si eseist, o figura emblematica a intelectualitatii franceze.
Ar fi trebuit sa il iau de mana si sa i-o strang intre palmele mele.
Nu aveam taria de a-l saruta si abia de-i atingeam obrajii cand ne intorceam.
Abia ajuns in camera lui, nu visam altceva decat cum sa fug mai repede de acolo.
Il plimbam pe coridoare, in scaunul rulant, iar el facea sa rasune micul claxon anexat. -- Le Figaro \'Tata nu mai avea nicio rusine.
Fiindca dincolo de dispret si de furie, acest roman este o marturisire despre o iubire imposibila, un monument inchinat fricii si iertarii.
Actorul principal e un nazist patetic, un ecologist fanatic, un capcaun coleric, langa care Pascal va ramane, intotdeauna, Fiul cel bun.
De la albul pur al zapezii din primele pagini si pana la imprejurarile sordide in care tatal sau isi va da sfarsitul, de la violenta cuvintelor sale pana la furia amestecata cu dragoste a fiului pentru tata, regasim aici spectacolul cruzimii in toata virulenta sa.
Fiul cel bun este un adevarat \'roman al originilor\', in care Pascal Bruckner relateaza aventura sa personala si intelectuala, oferindu-ne totodata cheia intregii sale opere.
Fiul sau va face totul pentru a nu-i semana.
Va fi studentul lui Jankélévitch si al lui Barthes, cel mai bun prieten al lui Alain Finkielkraut; considerat ca facand parte dintre \'intelectualii evrei\' cu care se identifica fara a fi evreu, va iubi femei cu radacini indepartate, va fi un tata iubitor si un scriitor de succes.
De ce? Pentru ca este un sot violent si pervers, un antisemit patologic.
In fiecare seara, sub privirea iubitoare a mamei, Fiul cel bun se roaga la Dumnezeu ca tatal lui sa moara.
Pascal Bruckner o face in paginile acestui roman-confesiune.
Putini scriitori au curajul sa-si dezvaluie secretele personale
