„In aceasta carte, incerc, de fapt, sa-mi schimb instrumentele si felul de a scrie critica literara.
Care discurs incepe sa semene, astfel, cu o noapte adanca, in care mai palpaie, ici-colo, asemenea unor stele palide, ramasitele unor certitudini.“ - Razvan Voncu.
Totul este pus sub semnul intrebarii, iar sacrosancta valoare estetica, pe care jura critica modernista, a fost de mult relegata din discursul critic.
Dintr-un gen diurn, care atingea o maxima stralucire - vezi explozia ei, din deceniile ’60 - ’80, cand devenise genul dominant al literaturii -, critica a devenit o disciplina aproape subversiva, practicata pe ascuns (in Universitate) sau in locuri dosnice (revistele literare, care au - toate - tiraje confidentiale).
Pentru ca insasi conditia criticii literare s-a schimbat. „In aceasta carte, incerc, de fapt, sa-mi schimb instrumentele si felul de a scrie critica literara
