Ferrante face o radiografie a vietii la fel de necrutatoare precum cea din romanele sale.
Prietena mea geniala, primul roman din Tetralogia Napolitana,....
Povestea fetitei pierdute a fost nominalizata la Man Booker Prize (2016) si a primit Medalia de Aur pentru fictiune in cadrul Independent Publisher Book Awards (2016).
La Editura Pandora M au aparut toate volumele Tetralogiei Napolitane: Prietena mea geniala, Povestea noului nume, Cei care pleaca si cei ce raman si Povestea fetitei pierdute, romanele Fiica ascunsa, Iubire amara si Zilele abandonului, precum si cartea pentru copii Noaptea pe plaja.
Dar, fara indoiala, primirea cea mai calduroasa a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare care vorbeste intr-un stil plin de frumusete si forta despre sentimentul de apartenenta la un loc, despre relatiile umane, dragoste, familie si prietenie.
Este considerata una dintre autoarele contemporane cele mai convingatoare, o stilista desavarsita, cu o intuitie artistica iesita din comun, care a castigat admiratia mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – si a unor critici importanti: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.
The New York Times Book Review Inca de la aparitia romanului Prietena mea geniala, care deschide Tetralogia Napolitana, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformandu-se in asa-numita „Febra Ferrante“.
The Washington Post Frantumaglia ne ofera ocazia de a contempla prezenta stranie, spectrala a Elenei Ferrante in lumea literelor.
New Republic Elena Ferrante a creat o opera care se sustine singura si reprezinta o intreaga lume, alcatuita din limbaj, relatii de familie, actiuni, emotii, politica si cultura.
E posibil ca Frantumaglia sa fie cel mai experimental text de pana acum al Elenei Ferrante, o luare in raspar a criticii si a mass-mediei: totul ca sa ne arate cat de gresit citim ceea ce citim, cat de nedrept sunt tratate femeile care scriu si cat de nociv opereaza presa.
Rezultatul este un autoportret viu si intim al unei scriitoare in propriu-i laborator artistic.
Isi analizeaza relatia cu psihanaliza, cu orasele in care a locuit, cu maternitatea, feminismul si copilaria ca depozitara a amintirilor, impresiilor si fanteziilor noastre cele mai puternice.
Explica bucuriile si chinurile scrisului, stradania de a crea o poveste doar ca sa descopere ca acea poveste nu e indeajuns de buna.
Vorbeste despre provocarea de a gasi raspunsuri concise la interviuri.
Descrie reactiile si dilemele pe care le are atunci cand romanele sale sunt adaptate pentru film.
De pilda, isi justifica alegerea de a sta deoparte si de a-si lasa cartile sa-si traiasca singure propriile vieti.
In volumul de fata, Ferrante raspunde la multe dintre intrebarile cititorilor ei.
Alcatuita din scrisori, reflectii, eseuri si interviuri intinse pe o perioada de peste 20 de ani, Frantumaglia zugraveste imaginea unica a unei scriitoare dominate de o pasiune nestavilita pentru scris.
The Los Angeles Times Frantumaglia invita cititorii in atelierul de creatie al Elenei Ferrante, lasandu-i sa arunce o privire in sertarele biroului sau, din care au iesit cele patru volume ale celebrei Tetralogii Napolitane, precum si romanele de sine statatoare care au precedat-o.
Ferrante face o radiografie a vietii la fel de necrutatoare precum cea din romanele sale
