Filosoful Louis Jugnet scrie undeva că „Psihanaliza este legată de o falsă filosofie materialistă, relativistă şi hedonistă, ce se sprijină pe enorme sofisme logice, teoria sexualităţii fiind inadmisibilă şi inacceptabilă.
Freu.
El avea dreptate, dar la vremea respectivă nu se punea problema primatului endocrin faţă de cel nervos.
Babinski considera că tulburările de personalitate nu depind de localizarea organică şi nu accepta existenţa unui raport între centrii cerebrali şi tulburările psihice.
Acesta a fost atu-ul lui faţă de Freud, care a făcut abstracţie de orice proces funcţional, bazându-se pe vise şi ficţiuni psihice.
Ca savant, Babinski nu concepea că tulburările psihice pot să apară fără o bază tangibilă, în afara substratului fiziologic funcţional.
Baruk, au arătat că tulburările respective au o cauză fiziologică, funcţionarea întregului domeniu psihosomatic explicându-se prin fiziologie, prin funcţionarea întregului organism.
Ce legătură poate exista între tulburări psihice ca acestea şi localizările cerebrale căutate de unii şi de alţii? Cercetările asupra schizofreniei cu influenţe psihomotrice, conduse de profesorul H.
Motivul principal este că psihicul ţine încă, în bună măsură, de mister, în ciuda eforturilor unor Charcot, Janet, Babinski, a cercetărilor privind localizarea cerebrală a isteriei şi altor tulburări de personalitate.
Totuşi, până în zilele noastre, a fost destul de dificilă formularea unei adevărate critici ştiinţifice la adresa psihanalizei şi a freudianismului.
De ani şi ani, criticii lui Freud şi ai Psihanalizei s-au înmulţit, atât pentru pretinsul aspect medical şi terapeutic al psihanalizei, cât şi pentru detestabila filosofie a unei caricaturi omeneşti mânate exclusiv de instinct, mai ales pretinsul instinct sexual.
Gautier, „soarta operei lui şi judecata noastră asupra acesteia, este după cum singur le-a voit, singur le-a conceput”.
Acestea sunt principalele motive pentru care, după cum spune Dr.
Nu putem încălca şi batjocori constatările milenare ale oamenilor din toate epocile.
Singur s-a plasat în această situaţie, singur s-a împietrit în aberaţii iremediabile.
El a recunoscut că s-a plasat în această opoziţie, când, la universitate, studenţii nu i-au acordat încrederea pe care el o sperase.
Freud a abordat studiul spiritului omenesc cu un astfel de dogmatism, rigiditate şi prejudecăţi încât, el însuși s-a plasat în opoziţie totală cu tot ce se ştia, cu tot ce se descoperise înainte de el. 3).
Freud a respins cu încăpăţânare toate fenomenele funcţionale, mai ales procesele şi influenţele glandulare, acceptând numai pe cele psihologice, ajungând astfel la o mulţime de falsuri şi inexactități. 2).
El nu a vrut să admită evidenţa că trupul are o influenţă asupra spiritului, una cel puţin la fel de puternică şi efectivă ca aceea a spiritului asupra corpului.
Freud s-a jucat cu omul, neţinând cont că acesta este deopotrivă corp şi spirit, cele două fiind inseparabile.
Iată o triplă justificare, în contul lui Jean GAUTIER: 1). În orice caz, este vorba de o acuzaţie virulentă, care trebuie justificată.
Totuşi, ar putea fi vorba de vreun artificiu născut din nevoia de a frapa cu orice preţ.
Că un autor celebru este acuzat de minciună, poate să pară şi mai grav. „Freud a minţit!” Titlul acesta pare sever, fără sens, injust? Este dreptul fiecăruia şi al tuturor să critice un autor dacă au argumente serioase în acest sens.
Gaston Bardet continuă în acelaşi sens: „Fondată pe un vast cerc vicios, nu doar pe o falsă filosofie, ci și o falsă interpretare a proceselor mintale, psihanaliza este pe cale de dispariție, în ciuda urletelor furioase ale masoneriei sale sexuale”.
Cititorii însă ar putea replica: Totuşi, ea vindecă… Nu există nicio contradicţie între a spune că psihanaliza este un fals în sine şi că unii se trezesc vindecaţi, la o adică”.
Filosoful Louis Jugnet scrie undeva că „Psihanaliza este legată de o falsă filosofie materialistă, relativistă şi hedonistă, ce se sprijină pe enorme sofisme logice, teoria sexualităţii fiind inadmisibilă şi inacceptabilă
