Cladita pe incetul, dar patrunsa de o unitate de conceptie, opera lui Duiliu Zamfirescu merita o cercetare de totalitate si o situare cu atat mai necesara cu cat scriitorul a suferit nedreptatea soartei.
Desi face parte din generatia urmatoare lui Eminescu, adica din generatia lui Caragiale, Delavrancea, Vlahuta si Cosbuc, intrati in plina lumina, Duiliu Zamfirescu e inca in umbra si in indiferenta publicului mai intai din faptul ca scriitorul nu si-a dat masura talentului dintr-o data, ci a debutat prin inceputuri nesigure si fara o originalitate precisa.
Nimic nu fixeaza mai repede decat originalitatea, chiar cand nu se sprijina pe un suport sufletesc mai mare si pe un talent mai robust; accentul personal impresioneaza chiar de ramane numai un simplu accent.
Cladita pe incetul, dar patrunsa de o unitate de conceptie, opera lui Duiliu Zamfirescu merita o cercetare de totalitate si o situare cu atat mai necesara cu cat scriitorul a suferit nedreptatea soartei.
Desi face parte din generatia urmatoare lui Eminescu, adica din generatia lui Caragiale, Delavrancea, Vlahuta si Cosbuc, intrati in plina lumina, Duiliu Zamfirescu e inca in umbra si in indiferenta publicului mai intai din faptul ca scriitorul nu si-a dat masura talentului dintr-o data, ci a debutat prin inceputuri nesigure si fara o originalitate precisa
