Ea a plecat, mandra si cladita pe tacere, lasandu-ma sa ling sarea celui mai intunecat triumf al meu.
Ed, ai inteles bine, numai Asta Dragomirescu poate sterge cu o carpa noaptea revarsata pe fereastra la care stau privind in haul unei alte nopti pe care n-o pot umple cu sarbatoare..
N-o sa se termine cu bine, ai sa vezi, fiindca ea vine, imi bea ochii, se duce si eu cant: „Intoarce-te ca sa pornim impreuna spre noaptea-n care ninge la Ierusalim“.
Trebuia sa ramana sau trebuia s-o strig sa se intoarca, sa-mi scormoneasca gunoaiele din suflet.
Ea a plecat, mandra si cladita pe tacere, lasandu-ma sa ling sarea celui mai intunecat triumf al meu