Exercitii mai mult sau mai putin extatice, poetica randurilor cuprinse aici apartine, in mod evident, unui filon post-postmodern in care biciuirea sensibilitatii tradeaza repulsia fata de tot ceea ce ar putea constitui un simplu loc comun. (Alex Ciorogar).
XIX.
Amestecul de erotism, grotesc, decadentism, absurd si suprarealism compune o adevarata iconografie a perversitatii, o serie intreaga de anamorfoze vitaliste indreptate impotriva reprezentarilor normative.
Ceea ce mi se pare insa cu adevarat relevant e faptul ca, pentru prima data in poezia romana contemporana, volumul nu instituie nici mai mult, nici mai putin decat o veritabila perspectiva queer („queer-gaze”, am putea spune, parafrazand-o pe Laura Mulvey) si, culmea, un Salpetriere, daca vreti, al literaturii actuale, livrand, adica, acelasi mix de nebunie si pionierat pe care si spitalul il cunoscuse la sfarsitul sec.
Osciland intre ideea de obstacol si forta liberatoare, exhibarea cruzimii ezoterice capata o functie cathartica, pe care as caracteriza-o, metaforic vorbind, ca un soi de gentila si continua stimulare a cortexului cerebral cu ajutorul unui strap-on dildo.
Nu o data, autoarea revine la ceea ce pare a fi una si aceeasi experienta traumatic-formatoare, ritual din care se degaja, surprinzator, miraculoase si (aproape) terapeutice energii sexuale.
Exercitii mai mult sau mai putin extatice, poetica randurilor cuprinse aici apartine, in mod evident, unui filon post-postmodern in care biciuirea sensibilitatii tradeaza repulsia fata de tot ceea ce ar putea constitui un simplu loc comun