Cand Cervantes a pus prima oara mana pe pana in locul spadei pe care n-o mai putea manui a compus Galateea o admirabila si ampla compozitie plina de muzica vesnica a fanteziei si a iubirii cel mai delicat si mai fermecator dintre romane in ea fugind jocul vietii omenesti se ordoneaza cu arta simpla si delicata simetrie intr-o frumoasa urzeala maiastra de muzica vesnica si gingasa nostalgie.
Sorin MARCULESCU.
Desi multa vreme minimalizata de critici Galateea e totusi prologul muzical entuziast si epilogul testamentar nostalgic al intregii creatii cervantine.
Friedrich SCHLEGELGalateea romanul de debut iriga intreaga creatie cervantina ulterioara ca o argintie panza acvatica intunecata pe-alocuri de presimtiri tragice si-n oglinda launtrica a apelor ei limpezi se reflecta atat masivul epic central inaltat ca un munte transparent al celor doua opere Don Quijote si Nuvele exemplare urmate de postumul Persiles cat si colinele bariolate dar mai putin frecventate ale unei productii dramatice deloc neglijabile.
Este cununa de flori a nevinovatiei si a primei tinereti inca sfielnice.
Cand Cervantes a pus prima oara mana pe pana in locul spadei pe care n-o mai putea manui a compus Galateea o admirabila si ampla compozitie plina de muzica vesnica a fanteziei si a iubirii cel mai delicat si mai fermecator dintre romane in ea fugind jocul vietii omenesti se ordoneaza cu arta simpla si delicata simetrie intr-o frumoasa urzeala maiastra de muzica vesnica si gingasa nostalgie
