Practicantii Zen obisnuiesc sa mediteze asupra unor afirmatii paradoxale.
Iluminarea se dobandeste cu palmele deschise, fiind relaxat, calm si tacut in adancul fiintei tale..
Cu cat il strangi mai tare, cu atat mai putin posibil este sa ramana ceva acolo.
In palmele tale deschise poti tine tot cerul, toate stelele, intreaga existenta; daca strangi pumnul, nu mai este nimic.
Dar o poti tine intre palmele deschise; acesta este modul in care o poti avea.
Nu poti prinde iluminarea in pumn.
Iluminarea nu este la fel de usor de avut, asa ca din ce te straduiesti mai mult s‐o dobandesti, din aceea devine mai putin posibila.
Pur si simplu nu este.
Iluzoriul nu poate prinde nimic pentru ca nu exista; realul nu poate prinde iluzoriul pentru ca nu ai cum sa prinzi o iluzie.
Iluzoriul nu poate prinde realul, nici realul nu poate prinde iluzoriul, tine minte aceasta.
Mintea este cea care incearca sa prinda ceva mai presus de puterile ei.
Problema apare atunci cand vrei sa o prinzi.
Constiinta ta este intotdeauna libera, este chiar libertatea.
In timp, Gasca devine suficient de mare incat sa nu mai stea confortabil in sticla, iar problema care se pune este cum scoatem Gasca afara fara sa spargem sticla si fara sa vatamam gasca? Pornind de la aceasta situati Osho are prilejul sa ne vorbeasca despre lume si despre viata in stilul lui caracteristic, amestecand profunzimi nebanuite, umor si intelepciune pura.
O astfel de stravechea problema zen este aceea a gastei crescuta de mica intr-o sticla.
Practicantii Zen obisnuiesc sa mediteze asupra unor afirmatii paradoxale
