În 1944, Gemenele Perla şi Staşa Zagorski ajung la Auschwitz, împreună cu mama şi bunicul lor.
A scris două romane: The Illustrated Version of Things (2009) și Gemenele de la Auschwitz (Mischling, 2016). În prezent locuieşte în Los Angeles.
A studiat literatura la Columbia University şi la San Francisco State University. cititorii care îşi îngăduie să se lase subjugaţi de scriitura excepţional de sensibilă a autoarei vor găsi cartea de neuitat.“ The New York Times Book Review AFFINITY KONAR şi-a petrecut copilăria în California.
Cel mai tulburător aspect al romanului îl reprezintă felul în care autoarea descrie iadul care a fost Auschwitz-ul, surprinzând totodată ambiţia multor prizonieri, capacitatea lor de a se agăţa de orice speranţă şi bunătate în mijlocul celei mai crunte suferinţe – de a rămâne, după cum spunea Elie Wiesel, umani «într-un univers inuman».“ MICHIKO KAKUTANI, The New York Times „Konar descrie aceste orori frumos, liric, într-un limbaj propriu fabulelor... orice îndoială este anihilată de abilitatea autoarei de a reda în culori vii, intense, experienţele protagonistelor ei: inteligenţa şi dorinţa lor de supravieţuire; rezistenţa şi speranţa în viitor, chiar şi atunci când înfruntă pericolul exterminării; şi capacitatea remarcabilă a Perlei de a îmbrăţişa iertarea...
Dacă sufletul îţi rezistă la o asemenea călătorie, vei fi răsplătit cu una dintre cele mai tulburătoare, intense şi pline de imaginaţie cărţi ale anului.“ ANTHONY DOERR, autorul bestsellerului Toată lumina pe care nu o putem vedea „Konar face ca vieţile emoţionale ale celor două inspirate naratoare să pară sfâşietor de reale...
Este un roman superb despre cele mai atroce crime, un act al rememorării, profund documentat, având cumva un aer de basm, şi mai e totodată o poveste a maturizării unor copii cărora nu le este îngăduit să se maturizeze. surprinzând totodată ambiţia multor prizonieri, capacitatea lor de a se agăţa de orice speranţă şi bunătate în mijlocul celei mai crunte suferinţe – de a rămâne, după cum spunea Elie Wiesel, umani «într-un univers inuman».“ MICHIKO KAKUTANI, The New York Times „Gemenele de la Auschwitz reprezintă un paradox. „Konar face ca vieţile emoţionale ale celor două inspirate naratoare să pară sfâşietor de reale...
Pe măsură ce tinerii supravieţuitori descoperă ce a rămas din lumea pe care o ştiau, trebuie să încerce să-şi imagineze un viitor în ea.
Rând pe rând, se întâlnesc cu săteni ostili, cu membri ai rezistenţei evreieşti, precum şi cu alţi refugiaţi, dar nici o clipă nu renunţă la gândul că Mengele poate să fie capturat şi să plătească pentru tot răul făcut.
Rănile, foametea, haosul din jur, nimic nu reuşeşte să stea în calea celor doi copii, motivaţi deopotrivă de mânie şi speranţă.
Când lagărul este eliberat de Armata Roşie, ea şi prietenul ei, Feliks – un băiat însetat de răzbunare după ce şi-a pierdut şi el geamănul –, o pornesc la drum prin oraşele devastate ale Poloniei.
Staşa îşi plânge sora, dar se agaţă de posibilitatea ca aceasta să fie încă în viaţă. În iarna aceea, la un concert organizat de teribilul doctor Mengele, Perla dispare.
Ajungând în aşa-numita Menajerie a lui Mengele, Gemenele au parte de un amestec de privilegii şi orori necunoscut celorlalţi, iar experienţele înfiorătoare prin care trec le schimbă radical, identitatea şi personalitatea lor fiind transformate sub povara vinovăţiei şi durerii. În noua lor lume întunecată, cele două fete îşi găsesc refugiul în relaţia lor specială, alinându-şi suferinţa cu jocurile copilăriei lor şi limbajul unic pe care-l împărtăşesc. În 1944, Gemenele Perla şi Staşa Zagorski ajung la Auschwitz, împreună cu mama şi bunicul lor
