Marele Exod nu a fost o excursie in Vest. - Elena Netcu.
De altfel, insusi poetul insinueaza aceasta idee in subtitlul Poezia diasporei .
Simplitatea versurilor, rima spontana fara elaborari pretentioase, imprima versurilor un impuls cantabil care le-ar putea converti in cantece ale strainatatii.
Ni se releva un eu exacerbat, situat in centrul povestii, destainuindu-se intr-un registru amar, despre visul himeric al Occidentului.
Discursul liric este, prin excelenta, biografist.
De altfel, acest mod de a povesti in versuri este molipsitor si captivant, ca si cum ai rasfoi un album de familie si ai constata ca fiecare chip drag se compune din perspectiva unui fiu risipitor, spovedindu-se cu o profunda sinceritate.
Vocea lirica se strecoara discret, substituind un fiu risipitor in cautarea timpului pierdut.
Mai mult, isi doreste ca acest testament liric sa fie o dovada ca orice plecare este egala cu dezradacinarea, devenit concept estetic fundamental in cartile autorilor romani si nu numai.
Din fericire, Adrian Ruscea se vindeca prin scris, punandu-si sufletul pe tava. - Adrian Ruscea Exodul - un miraj al asteptarilor Grupajul de versuri intitulat ostentativ Generatia marelui Exod , sub semnatura lui Adrian Ruscea, pare a fi un proiect pentru posteritate, un jurnal autobiografic in care personajul liric povesteste cu o verva molipsitoare intamplari ale fiintei sale, sub forma unei spovedanii in care sufletul este cel care incearca sa se vindece.
Sa nu repete greseala.
Sa nu uite si sa nu ierte.
Generatiile urmatoare trebuie sa stie ce sa intamplat.
E comparabil cu noaptea in care aheii au intrat in Troia si i-au dat foc.
A fost fenomenul prin care s-a spart o natiune - a noastra.
Marele Exod nu a fost o excursie in Vest
