In Ghetoul interior, Santiago H.
Mai mult, le reuneste in aceasta carte cu accente de kadis, pe care le-o incredinteaza copiilor sai astfel incat acestia sa stie de unde vin si cu cine seamana.“ Jerome Garcin, L’Obs.
Amigorena isi dezleaga astazi bunicul de juramantul de tacere si ne ingaduie sa auzim vocea, atat de disperata si de demna, a strabunicii sale. si s-o citim!“ Helena Villovitch, Elle„Santiago H.
Este o carte bulversanta, trebuie s-o spunem...
Amigorena dezvaluie in Ghetoul interior o drama familiala cumplita, asterne cuvinte simple si noi peste traumatismul colectiv, leaga intimul de universal.
Dincolo de lectura, cititorului i se propune o experienta formatoare si transformatoare.„Santiago H.
Forta evocativa a autorului, stilul sau direct, ce nu oculteaza insa reflectia asupra conditiei umane, captiveaza inca de la primul paragraf.
Numai iubirea, celalalt mare mister, reversul fecund al violentei si barbariei sterile, il poate elibera de el insusi.
Cartea, cu puternice tuse autobiografice, se citeste dintr-o rasuflare.
Efortul de rationalizare il conduce la chestionarea propriei identitati, astfel ca, obosit sa fie polonez, Vicente se detesta pentru a fi visat sa devina german si ajunge sa-si urasca identitatea evreiasca.
Amigorena indrazneste sa-si arunce personajul, pe Vicente Rosenberg, in vartejul unei introspectii dureroase, violente pe alocuri, in cautarea unei justificari pentru ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea: oroarea suprema a secolului XX, Holocaustul.
Osciland intre normalitate si depresie adanca, strivit intre doua lumi, cea interioara si cea exterioara, cea a vinovatiei si cea a inocentei, intre Batranul Continent si Lumea Noua, eroul se refugiaza intr-o tacere aparent fara intoarcere.
In Ghetoul interior, Santiago H
