Romanul lui Florin Giurca poate deveni usor substanta unui scenariu de film, artistic sau chiar documentar, in anumite pasaje.
Sezi naibii jos si te astampara odata, ca-ti dau una peste bot de-ti sar mucii din nas!.
Asculta, losif, lumea zice despre mine ca sunt nebun, dar tu esti, cred, mai nebun ca mine. - Despre ce naiba vorbesti? Cine puii mei e Glykon? striga Jamie.
Pe cine inghite, acela nu mai iese afara niciodata! Voi nu stiti ce putere are! Jamie si Daniela se ridicara si se postara in picioare, unul Ianga altul.
Glykon nu da drumul nimanui. - Nu mai apar! se vaita losif.
Trebuie sa apara ei, ai rabdare. - De ce stati asa de linistiti? Mie imi vine sa urlu de frica! Daca ati sti ce e in sufetul meu, se lamenta, n-ati mai sta asa, ca nesimtitii, in iarba aia, cum stati voi acum! - Calmeaza-te, zise Daniela, cu o nuanta de iritare in glas.
O calitate si o trasatura vitala a prozei moderne, occidentale.
Legat de acesta din urma, este de remarcat faptul ca Florin Giurca nu te „vrajeste” prin metafora folosita cu orice pret, ci merge direct la tinta.
Concizia si mai ales faptul ca el te imbie la o citire rapida, pe nerasuflate, il recomanda, dincolo de talentul indiscutabil al autorului.
Romanul lui Florin Giurca poate deveni usor substanta unui scenariu de film, artistic sau chiar documentar, in anumite pasaje
