Povestirile lui Iulian Popa au un aer de stranietate si melancolie, indiferent ca vorbesc despre criza din cuplu, singuratatea si debusolarea batranetii, despre lipsa de comunicare dintr-o lume alienata, uneori lipsita de speranta.
In Guadalajara, g?sim o proz? a observatiei infinitezimale, uneori preocupata de surprinderea celor mai fine articulatii sufletesti si morale, alteori de schitarea unor tablouri pline de umor (mai degraba intunecat), scrise alert, cu dialoguri vii..
Personajele lui traverseaza fantasmatic un spatiu bucurestean, in principal, a carui imagine se recompune in jurul unor evenimente marunte, traite, din cauza unor sensibilitati exacerbate dramatic si cu consecinte majore.
Povestirile lui Iulian Popa au un aer de stranietate si melancolie, indiferent ca vorbesc despre criza din cuplu, singuratatea si debusolarea batranetii, despre lipsa de comunicare dintr-o lume alienata, uneori lipsita de speranta
