In primele secole ale crestinismului, barbatii si femeile care luptau pentru a dobandi gloria sfintilor erau numiti atletii lui Hristos.
Victoriile lui Ioan Gura de Aur au fost atat de categorice, incat el este unul din putinii sfinti citati in calendar atat de Biserica occidentala, cat si de Biserica rasariteana..
Palmaresul sau este o imensa lista de victorii.
Pentru a dobandi sfintenia el i-a infruntat pe toti adversarii pe toate terenurile si a castigat toate luptele.
Toata viata sa n-a avut alt ideal.
Ioan Gura de Aur a hotarat sa se faca sfant.
Alti tineri hotarasc in adolescenta lor sa se faca generali, sportivi campioni, exploratori.
O hotarare luata in deplina cunostinta de cauza si dupa o matura chibzuinta.
Ioan Gura de Aur a luat hotararea sa se faca sfant inca din adolescenta.
O lupta palpitanta si fara nici un ragaz.
Era o lupta fara mila, dusa zi si noapte, de-a lungul unei intregi vieti.
Pentru dobandirea curateniei, atletii lui Hristos luptau impotriva trupului lor, impotriva somnului, impotriva foamei, impotriva durerii, impotriva propriilor lor ganduri, impotriva instinctelor.
Mai spectaculoase si mult mai dure decat luptele din arene.
Luptele lor pentru dobandirea curateniei necesare sfinteniei au fost spectaculoase.
Multi oameni au vrut sa se faca sfinti.
Niciodata in timpul vietii lor.
Putinii sfinti pe care Biserica ii recomanda venerarii publice primesc aceasta consacrare cu titlu postum.
Sfintii sunt in majoritatea lor ignorati de calendar.
Recunoasterea oficiala a unui sfant are loc insa doar ca o exceptie si numai pentru un foarte mic numar de persoane.
In acest caz el figureaza in calendar.
Uneori performantele sale sunt recunoscute oficial de Biserica.
Un sfant realizeaza in cursul vietii sale performante pe care ceilalti oameni nu reusesc sa le infaptuiasca.
In primele secole ale crestinismului, barbatii si femeile care luptau pentru a dobandi gloria sfintilor erau numiti atletii lui Hristos
