De la samurai si gheise la shinkansen si anime, de la ceremonia ceaiului si admirarea florilor de cires la karaoke si neko cafe, Japonia le cuprinde pe toate sub marea umbrela a unei culturi intr‑o continua transformare, care insa nu a renuntat niciodata la elementele sale de unicitate. […]Timpul, dorul, golul, asteptarea, departarea par a‑si primi in sfarsit, in poeziile Silviei Osman, trupul pe care cuvintele s‑au adunat sa li‑l construiasca: rostalunec pe cuvanto umbra fara soare,alegandu‑i rost..
Un cuvant cat o mie de cuvinte si taceri adunate impreuna, carora doar cititorul le poate gasi intelesurile ascunse.
Si cum am putea vorbi despre Japonia daca nu ne‑am referi si la cele saptesprezece silabe in care este comprimata insasi esenta sufletului japonez? Haiku.
De la samurai si gheise la shinkansen si anime, de la ceremonia ceaiului si admirarea florilor de cires la karaoke si neko cafe, Japonia le cuprinde pe toate sub marea umbrela a unei culturi intr‑o continua transformare, care insa nu a renuntat niciodata la elementele sale de unicitate
