Profesorul Carol Popa se pomeni azvarlit la cinci sute de kilometri de Bucuresti, tocmai in creierul muntilor Carpati, in Doruna – unde, de altfel, se si nascuse.
Si astea toate din pricina ca Hana, nascuta si ea in Doruna, evreica din Doruna, tinea ca el sa raspunda pozitiv la invitatia oficialitatilor locale de a intruni „fiii celebri” ai Dorunei, intr-o manifestare care se voia grandioasa, dar nu fusese deloc grandioasa, cu toate ca se auzi fanfara in preajma obeliscului ridicat, cine mai stie de cine…. „Azvarlit” e un fel de a spune, facuse drumul cu trenul, aproape o noapte de vagon de dormit – singur – loc pe roata, clantanind, bubuind, zburand prin gari, auzind sau parandu-i-se ca aude voci, vazand sau parandu-i-se ca vede lumini, vazand prin intuneric sau parandu-i-se ca se intampla astfel, dupa cum era si cu enervarile reale sau imaginate, care ba i se aprindeau in minte, ba se stingeau.
Profesorul Carol Popa se pomeni azvarlit la cinci sute de kilometri de Bucuresti, tocmai in creierul muntilor Carpati, in Doruna – unde, de altfel, se si nascuse
