Gheorghe Schwartz este un prozator al proiectelor epice vaste, de anduranta, cum am remarcat altadata; a inceput, in anii ’80, cu ciclul „lugojan” („Pietrele”, „A treia zi”, „Spitalul” si „Om si lege”), continuand cu cel mai amplu ciclu narativ din literatura noastra, „Cei o suta” si, acum, cu aceste „Vocalize”, in diverse „game”, ajunse la al patrulea volum.
Ciclul epic din urma este o distopie, punand fiinta si viata sa in cadrele (anti)utopice ale absurdului asumat ca formula existentiala si, mai mult inca, ale tiparelor organizationale adoptate de comunitatile umane, de la originile indepartate, cum se va vedea, pana in zilele noastre.
Ioan HOLBAN.
Gheorghe Schwartz este un prozator al proiectelor epice vaste, de anduranta, cum am remarcat altadata; a inceput, in anii ’80, cu ciclul „lugojan” („Pietrele”, „A treia zi”, „Spitalul” si „Om si lege”), continuand cu cel mai amplu ciclu narativ din literatura noastra, „Cei o suta” si, acum, cu aceste „Vocalize”, in diverse „game”, ajunse la al patrulea volum.
Ciclul epic din urma este o distopie, punand fiinta si viata sa in cadrele (anti)utopice ale absurdului asumat ca formula existentiala si, mai mult inca, ale tiparelor organizationale adoptate de comunitatile umane, de la originile indepartate, cum se va vedea, pana in zilele noastre.
Ioan HOLBAN
