\'Cartea pe care am scris-o este una de impacare.
Horind, sunt si nu sunt pe lumea asta, sunt ochiul nevazut dintre stramosii mei si urmasii mei.“ (Grigore LESE).
Cand vietuim in duhul horilor, traiul de zi cu zi este bucurie. \'Doamne, mandru-i a sti hori!\' Horea te implineste, te face om intreg.
Horitul este un dar spiritual, inseamna inspiratie, maiestrie, este un prilej care iti aduce fericire si izbanda.
Nu se cuibareste oriunde.
De aceea se spune ca Horea nu sta in orice trup.
Horitorul trebuie \'sa stampere\'.
Libertatea de a hori nu se lasa insa invinsa de trecerea vremii.
Se desfasoara in formule stereotipe si uniformizate.
Ele nu mai au forta, energie si valoare.
Eu trebuie sa traiesc prezentul, horind...“ \'In ziua de astazi, asistam la o decadenta a muzicilor rurale si urbane.
Nu-i grija mea ce se va intampla cu trecutul.
El se va lumina prin infaptuirea, puterea, forta si taria lui, ne va proteja de reactiile trecutului datorita ritmicitatii sale.
Nu-l putem lasa in singuratate.
Prezentul are taine noi, este un urcus, ne da putere.
Este adevarat ca reprezinta si o modalitate de venerare a stramosilor, dar nu trebuie sa invocam tot timpul moastele trecutului.
Raportarea permanenta la trecut a devenit un cliseu.
Prezentul este tinut in deruta, este ratacit.
Vatamat de trecut, este umil, neinsemnat si nevoias.
Astazi, prezentul este hodorogit.
Multi oameni se intreaba daca valorile trecutului vor rezista in avatarurile mileniului trei.
Cartea drumului meu de cunoastere si intelepciune, in care Horea mi-a fost si inger pazitor, si ispita. \'Cartea pe care am scris-o este una de impacare
