Intre 1868 si 1912, seria Iancu Jianu creste in complexitate si dimensiune.
Roxana PATRAS.
Popescu romanului Iancu Jianu va asigura legea de repetitie proprie oricarui mit.
Intr-adevar, caracterul de work-in-progress imprimat de N.
D.
Dincolo de orice modificare survenita de la o editie la alta, putem zari dominanta: efortul de cizelare a formei potrivite mitului haiducului national.
A sasea editie intareste structura hagiografica, in prima parte inserandu-se aproape 100 de pagini despre istoria familiei Jianu-Cesianu. (…) Precum Luceafarului, lui Iancu Jianu i se refuza moartea si este „condamnat” la o perpetua regenerare.
Efectul cautat, acela de verosimilitate a naratiunii (si, de fapt, de intemeiere istorica a mitului), nu-i reuseste prozatorului si, paradoxal, cu cat se furnizeaza mai multe marturii, cu atat personajul se indeparteaza mai mult de propria sa biografie.
Caracostea, continuturile etnografice sunt puse in oglinda cu cele istoriografice.
Parca in ciuda teoriei lui D.
Tocilescu s.a.
Aricescu, Gr.
Practic, dintr-o nuvela de aproximativ 50 de pagini creste un roman de 500! Complexitatea structurala, tematica si simbolica are in spate un motor istoricist: dorind sa demonstreze ca personajul a existat cu adevarat, prozatorul integreaza, la fiecare noua editie, izvoarele publicate de C.
D.
Intre 1868 si 1912, seria Iancu Jianu creste in complexitate si dimensiune
