«A incetat sa mai guste mancaruri noi», «Momentul mesei este o lupta», «Adesea mi se intampla sa ma prefac, sa nu o bag in seama cand isi face numarul si obisnuitele mofturi in fata farfuriei pline… sper, in sinea mea, sa bage macar o lingura de mancare in gura», «Nu mai stim cum sa spunem nu cererilor sale continue de mancare».
Modalitatile de a se apropia de masa, alegerea si prepararea mancarurilor, durata meselor, toate acestea s-au modificat astazi, pornind inclusiv de la schimbarea protagonistilor implicati si de la transformarile aspectului cultural si social in care se incadreaza mancarea, pentru alimentatie si corp..
Aceste pagini au fost scrise ca urmare a observarii si ascultarii copiilor si parintilor.
Aceasta carte se concentreaza pe cateva teme centrale de actualitate, propunandu-si ca scop sa sensibilizeze cititorul.
De fapt, doar analizand diferitele forme de suferinta ultramoderna, inclusiv in timpul primei si a celei de-a doua copilarii, poti intelege si poti da raspunsuri mai adecvate celor care sunt in suferinta si familiilor acestora.
Aceasta carte a luat nastere din nenumaratele povesti ale familiilor, adunand experienta clinica acumulata in acesti ani de echipa asociatiei si se datoreaza in mod special framantarilor continue legate de tratamentul psihanalitic al tulburarilor contemporane.
Cei care vorbesc sunt mamele si tatii, care traiesc zi de zi astfel de momente: copilul nu mananca, nu arata interes pentru mancare si pentru actul alimentar, refuza tot sau viceversa, cere in continuu de mancare, nu este niciodata satul.
Acestea sunt doar cateva din frazele care rasuna in cabinetele medicale ale Asociatiei Pollicino si Centro Crisi Genitori Onlus - Centru pentru prevenirea si tratarea comportamentului alimentar dezordonat in copilarie si in adolescenta. «A incetat sa mai guste mancaruri noi», «Momentul mesei este o lupta», «Adesea mi se intampla sa ma prefac, sa nu o bag in seama cand isi face numarul si obisnuitele mofturi in fata farfuriei pline… sper, in sinea mea, sa bage macar o lingura de mancare in gura», «Nu mai stim cum sa spunem nu cererilor sale continue de mancare»
