Ziua incepuse ciudat, continua sa te nedumereasca si avea sa se incheie cu o uimire si mai mare, cand intunericul v-a despuiat de falsele zorzoane si, pentru prima data, v-a infatisat unul altuia asa cum erati, fiecare cu demonii lui. - fragment din Iarna cand s-au intors berzele de Ion Munteanu..
Pentru o asemenea situatie confuza nu aveai colac de salvare.
Vedeai dificultatea in care se afunda Alexandrina, ca intr-o apa intunecata, insa nu puteai interveni.
Sau doi copaci inalti si decorativi ce cresteau fata in fata, fara sa se poata atinge.
Priveai si te minunai: pareau doua statui antice care fusesera descoperite din intamplare in acelasi sit arheologic, una langa cealalta, cu gurile incremenite intr-un zambet bizar, ca si cum nu le venea sa creada ca isi inchisesera pe veci sufletele in piatra.
Era, oricum, un inceput bun.
Ati numit-o noaptea mastilor cazute, iar nu a sinceritatii totale, pentru ca inca va mai bantuia frica de a nu fi judecati, stare care va impiedica sa traiti povestea de dragoste ce se infiripa intre voi cu maxima intensitate.
Ziua incepuse ciudat, continua sa te nedumereasca si avea sa se incheie cu o uimire si mai mare, cand intunericul v-a despuiat de falsele zorzoane si, pentru prima data, v-a infatisat unul altuia asa cum erati, fiecare cu demonii lui
